Tatăl și Isus Domnul! ! ! ...


Tatăl Nostru și Isus
Au Tronul de cer mai sus
Ce-i văzut sau nevăzut
Împreună le-au făcut

Și pe cât pot să-nțeleg
Chiar Universul întreg
Ieșit din al lor Cuvânt
Atât cer cât și pământ

Și ceva aș vrea s-aflați
Să rămâneți cu toți frați
Nu cumva, să blestemați
Mai degrabă să răbdați...

Și cum toate-s niște sfere
Măsurând vremuri prin ele
Cred că eră după eră
Universul a fost sferă
Caldă și nu austeră

El are deasupra lui
Toată slava DOMNULUI
Cu înțelepciunea Lui
Și forța Cuvântului

Blestemu-i periculos!
Și l-a răstignit, Hristos
Nu-n cetate, nici în poartă
Ci-n afară crucea-și duse,
Blestem și păcate-ascunse.

Și El, în curând, se-arată
Dar atunci, nu îl mai poartă
Ci vine spre judecată! !

În univers, spațiu-i mare
Și nici nu este frecare,
Planetele, se atrag
Și resping pân, la un prag

La care, tot ce contează,
E, că nu interferează
Și apar, vederii mici
Ca lumini de licurici,

Se atrag și se resping
Ca doi luptători în ring,
Blestemul, deci nu-i din plastic
Ci-i ca guma, din elastic

El iese rapid, din gură
Mai rău, ca o-njurătură
Se lovește-n, sfera vieții
Și făcut, ne va da lecții! ! ...

Lovește elastic, sfera
Nu-l oprește atmosfera,
Și cum nu, are frecare
Va lovi cu forță mare...

Practic ce-am dorit cuiva,
Face lui, dar tot așa
Va lovi în, cel ce-l face
Îi dă ce-a cerut și pace...

Bucuria răului
Că sunt, doi, pe mâna lui
Și celui, ce-a blestemat,
Un negru și crunt păcat
Un păcat de neiertat! ...

Că suferă împreună,
Blestemul vine, furtună
Căci celui, ce l-a făcut
I se dă tot ce-a cerut! ! ! ...

Și dacă nu imediat,
Într-un timp apropiat,
Și-acest om, fără onoare
Va fi lovit chiar mai tare! ...

Deaceea, omenire,
Care ai blestemu-n fire,
Fă ce te-a-ndemnat Isus,
Să nu blestemi, niciodată,
Ci mult mai degrabă, iartă
Că primești blestem răsplată! ! ...

Ca, să nu te osândești
De blestem să te ferești! ! ! ...
Nu urâ nici o ființă
Să n-ajungi în suferință! ! ! ...

Maria Despescu
13.10. 2024.