Luptă cu ispitele, nu te da bătut!
2 Împărați 1:7-10
„Ahazia le-a zis: „Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte? “
Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc. “ Și Ahazia a zis: „Este Ilie, Tișbitul. “
A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vârful muntelui, și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: «Pogoară-te! “
Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi! “ Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.”
Omul lui Dumnezeu, Ilie, a primit poruncă de la Domnul să stea în ascultare de El, pe muntele Carmel, dar trimișii lui Ahab, care au venit în cete de câte cincizeci, i-au zis de trei ori: „Coboară-te!” „Împăratul te cheamă!”
Tot la fel suntem și noi ispitiți de multe ori să coborâm, să ieșim din ascultare și de pe Calea lui Dumnezeu, să scădem în credință și să ne potrivim chipului veacului acestuia. Așa caută satan să ne aducă într-o stare de confuzie, amestecându-ne cu lumea și lucrurile ei.
Oare mă aude cineva? Oare ia cineva seama?
Am început cu toții (fiecare la rândul cetei lui), să urcăm muntele credinței, cu inima curată, cu dorința fierbinte de a-L urma pas cu pas pe Domnul Isus, Mântuitorul. Ne-am dorit mult și ne străduim să ne sfințim, să trăim o viață curată în fiecare zi și am hotărât să-L urmăm în fiecare zi pe Domnul și nicidecum să dăm înapoi.
Apoi într-o zi, stând la „bârfă” cu argații lui satan, auzi chemarea lumii: „Omule al lui Dumnezeu, coboară-te!” De ce să-ți închizi viața? De ce să nu profiți de tinerețea ta și de ce să nu te distrezi așa cum fac toți tinerii? De ce să nu te bucuri ca lumea? De ce vrei să te separi de ea?
Chiar și Scriptura îți spune și te îndeamnă în Cartea Eclesiastul 11:9 „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; …” Distrează-te cât de mult vrei și cum vrei, lumea este a ta! Nu este frumos? Tinerețe, distracție, voie bună... ! Ți-a ieșit ispita în cale, de ce s-o ocolești, de ce să nu profiți, de ce să nu te distrezi?
Dar, continuă Cuvântul și-ți spune ție, tânărule care ai vârsta cuprinsă între 14 și 85 de ani: „să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” Și atunci ce vei răspunde?
Nimeni nu scapă de ispită: tânăr sau bătrân. Oricine vrea să-L urmeze pe Domnul va fi ispitit într-un fel sau altul. Dar Duhul Sfânt care este în noi ne ajută să distingem atât de ușor șoaptele vrășmașului și ne dă putere să ne împotrivim, tari în credință.
În 1 Petru 2:21 Cuvântul Sfânt spune că noi am fost chemați să fim biruitori ai ispitelor și ai păcatului. „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Cristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.”
Domnul Isus Cristos, slăbit în trup după un post care a durat patruzeci de zile și patruzeci de nopți, l-a biruit pe ispititorul, pentru că primise putere de la Duhul Sfânt.
Moise a postit patruzeci de zile și Ilie a postit tot patruzeci de zile, au primit putere de la Domnul și au învins în luptele spirituale pe care le-au avut de purtat.
Patruzeci de zile li s-a arătat Mântuitorul ucenicilor după învierea Sa și ar fi multe alte exemple în care Scriptura vorbește de patruzeci de zile, pentru că cifra patruzeci reprezintă numărul zilelor în care, uneori omul credincios este încercat; dar cifra patruzeci, mai are și alte semnificații în Scriptură.
Spre exemplu, în Cuvântul Sfânt găsim că: Otniel, Debora, Barac și Ghedeon au fost judecători fiecare câte patruzeci de ani în Israel.
Mai târziu, Eli a judecat timp de patruzeci de ani.
Saul și David au domnit fiecare în Israel câte patruzeci de ani.
La potop a plouat patruzeci de zile.
Moise a fugit în Madian la patruzeci de ani unde a stat alți patruzeci de ani lângă turma de oi a socrului său Ietro. După ce a fost scos cu mână tare din robia Egiptului, a stat pe munte patruzeci de zile, timp în care a postit.
Israel a rătăcit prin pustie patruzeci de ani.
Doisprezece reprezentanți ai semințiilor lui Israel, au iscodit țara Canaan, timp de patruzeci de zile.
Ninivenii au avut patruzeci de zile răgaz să se pocăiască.
La patruzeci de zile după înviere, Domnul Isus S-a urcat la cer.
Astăzi, Cuvântul Sfânt ne învață că nu mai este timp de patruzeci de ani, nici de patruzeci de zile și nici măcar patruzeci de minute, ci fiecare clipă trebuie să o trăim în legătură strânsă cu Domnul Isus Cristos, Biruitorul lumii; trebuie să rămânem sub călăuzirea nemijlocită a Duhului Sfânt și astfel ispititorul să nu ne poată birui.
Să păstrăm în neîntrerupt firul de legătură cu Dumnezeu, în post și rugăciune. Iar la finalul alergării noastre pe pământ să ne putem bucura în veșnicie, în prezența Celui ce a biruit lumea.
De multe ori Dumnezeu folosește durerile și slăbiciunile noastre ca „dălți” pentru a ne modela viața de credință. Pavel, apostol al Domnului, declară în Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos care mă întărește.”
Când Îl cunoști pe Dumnezeu ca Tată ești mai puternic decât crezi pentru că Îi aparții Lui, și Domnul îți dă putere în luptele cu ispita. Când te simți neputincios și te îndoiești de capacitatea de a lua decizii, mai simple sau mai grele, atunci să te ții strâns de puterea lui Dumnezeu.
Cu cât te simți mai slab, cu atât mai mult trebuie să te sprijini pe brațul Domnului, pentru că împreună cu El vei deveni mai puternic din toate punctele de vedere și nu te vei mai clătina în credință, chiar furtuni dacă s-ar abate asupra ta.