Cu Domnul meu e bine-oriunde
şi-n temniţă de m-aş afla.
Cu ce-ar putea cei răi să-nfunde
cuvântul spus spre slava Sa?
Cu Domnul meu e bine-oriunde
şi-n poarta iadului de-aş fi ¹!
De rău, sub aripa-I m-ascunde,
la ora² Lui voi birui!

Cu Domnul meu e bine-oriunde
şi-n foc³ spre El, de-aş fi zvârlit.
Cuptorul-n zilele-secunde,
mă scoate tot mai strălucit.
Cu Domnul meu e bine-oriunde
încerc ceva din jertfa Sa.
Simţirea-mi vrea să se confunde³
cu El în toate-ai semăna.

Cu Domnul meu e bine-oriunde,
prin suferinţe-L proslăvesc.
Astfel, în slăvile profunde
pot fără văluri să-L privesc.
Cu Domnul meu e bine-oriunde,
mi-e treaz al veşniciei gând⁴.
Astfel, mă scaldă-ale ei unde,
şi-nviorat îndur cântând.

Cu Domnul meu e bine-oriunde,
mă copleşeşte-al lumii-amar.
Astfel e gata să-mi inunde
lăuntrul doar al Său pahar.
Cu Domnul meu voi fi şi-n slavă,
trecând examenul că sorb
a nedreptăţilor otravă.
De fapt în Tine mă absorb.

Cu Domnul meu e bine-oriunde,
chiar dacă ţinta⁵ n-am atins,
dar vreau ca haru-I să-mi abunde
şi să-mi fie de-ajuns⁶.
Cu Domnul meu e bine-oriunde,
orice-aş jertfi nu e prea mult.
La jertfa Sa cu ce-aş răspunde?
Cuvântul Lui⁷  vrea să-l ascult.