Isus Hristos este Liderul absolut. El este Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Maiestatea Sa a împărțit istoria lumii în două părți. Fiecare zi din calendar mărturisește gloria Lui, căci ne amintește de El. În opinia mea, nu se poate discuta despre ce înseamnă un lider făcând abstracție de Ființa Divină și de Persoana lui Isus Hristos. În continuare, voi prezenta șapte caracteristici ale unui lider autentic, privind la modelul oferit de Mântuitorul nostru. Aceste aspecte sunt valabile în orice domeniu de activitate, nu doar în sfera spirituală.

          Un lider autentic are o viziune bine definită în legătură cu lucrurile pe care dorește să le realizeze. Acesta știe de unde pleacă și unde dorește să ajungă. Pentru îndeplinirea acestei viziuni, liderul sacrifică timp, resurse și, oricând este necesar, se dăruiește pe sine însuși. Isus Hristos a venit pe pământ având o misiune clară, și anume eliberarea oamenilor de sub robia păcatelor. Toate faptele Lui, toate lucrările în care S-a implicat au fost orientate înspre împlinirea acestei viziuni. Fiind omniscient, Isus Hristos a știut ce oameni să își aleagă pentru a-și duce mai departe această viziune, după învierea Lui. Într-adevăr, o parte din lucrarea Mântuitorului s-a încheiat la Calvar, când a plătit prețul pentru păcatele întregii omeniri. O altă parte din lucrarea Lui s-a terminat în dimineața învierii, când a biruit moartea și blestemul acesteia. Dar o parte a lucrării Mântuitorului continuă și astăzi. Învierea lui Isus Hristos nu este un eveniment singular. În fiecare generație, învie o mulțime de oameni care duc mai departe mărturia creștină. Când Isus Hristos și-a ales oamenii cu care își va duce la îndeplinire viziunea, El nu i-a selectat nici pe cei mai educați, talentați sau carismatici (măcar că educația, talentul și carisma pot să ajute, în bună măsură). Isus Hristos cunoștea inima celor pe care i-a chemat. După învierea Lui, când nimeni nu le dădea prea multe șanse, acești oameni simpli au dus mai departe mărturia creștină, care a dăinuit până în zilele noastre. Orice lider autentic trebuie să încerce să se apropie de Isus Hristos la acest capitol. În sfera laică, liderul unei companii trebuie să fie un vizionar care să traseze drumul pe care echipa lui îl va urma pentru îndeplinirea scopurilor propuse. Un asemenea om trebuie să-și poată selecta corect colegii care îl vor ajuta să-și ducă planul la bun sfârșit. În plus, acesta trebuie să identifice task-urile cele mai potrivite pentru fiecare membru al echipei. În sfera spirituală, pe lângă lucrurile deja menționate, un lider are nevoie de chemarea lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o face. Omul chemat de Dumnezeu umblă împreună cu Isus Hristos și visează la lucruri pe care nu le-ar putea atinge prin forțele proprii. Să presupunem că un lider spiritual poate influența 100 de oameni, folosindu-se de calitățile pe care i le-a dat Dumnezeu. Prin muncă și perseverență, prin rugăciune și sacrificii, el poate să-și îmbunătățească slujirea pe care o face, astfel încât să influențeze 1000 de oameni, adică de 10 ori mai mulți. Dar lucrurile nu se pot opri la acest nivel, pentru un visător de vise care par imposibile. Un asemenea lider trebuie să creadă că, prin puterea lui Dumnezeu, lucrarea lui ar putea influența de 1000 de ori mai mulți oameni. La ora actuală, națiunea noastră este cufundată în păcat. Liderii autentici, chemați de Isus Hristos în slujbă, visează ca sângele Mântuitorului nostru să spele toată națiunea română, de la Nord la Sud și de la Vest la Est. Aceasta înseamnă că milioane de oameni ar putea fi influențați în bine de mesajul Evangheliei.

          Smerenia este o calitate necesară pentru oricine dorește să conducă și nu numai. Isus Hristos ne învață că oricine va vrea să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor. El Însuși ne confirmă că nu a venit pe pământ ca să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți (Marcu 10:42-45). Isus Hristos S-a dezbrăcat de gloria Lui, a renunțat pentru o vreme la poziția Lui din cer și S-a coborât pe pământ, în condiții umile, pentru a rezolva problema păcatelor omenirii. Inclusiv în seara dinaintea arestării Lui, Isus Hristos le-a reamintit ucenicilor lecţia smereniei, spălându-le picioarele (în cultura iudaică, spălarea picioarelor era practicată de către slujitorii cei mai umili). În plus, și apostolul Pavel ne învață să îl privim pe aproapele nostru mai presus de noi înșine (Filipeni 2:3-8). Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să spunem lucruri neadevărate despre ceilalți, doar pentru a respecta acest principiu. Însă un om smerit vede și partea plină a paharului, când privește la caracterul semenilor lui. Acesta este conștient că poate învăța diverse lucruri de la ceilalți. Pe de altă parte, un om smerit are o părere cumpătată despre persoana sa şi se fereşte de falsa smerenie (ipocrizie). O astfel de persoană nu dorește să pară mai bună sau mai rea decât este în realitate. Apoi, un asemenea om vorbeşte mai mult despre idei şi evenimente şi mai puţin despre el însuși. Totuși, când se referă la propria persoană, un om modest nu prezintă doar lucruri care îl pun într-o lumină pozitivă. În altă ordine de idei, un om smerit acordă timp şi oamenilor din clase sociale mai joase. Deseori, noi suntem tentați să relaționăm doar cu cei pe care îi considerăm de același nivel cu noi sau mai sus. Însă Isus Hristos a petrecut mult timp cu vameșii, păcătoșii și cu mai mulți proscriși ai acelei societăți. Așadar, un om smerit ar trebui să aloce timp și resurse pentru oamenii necăjiți sau decăzuți. Totodată, o asemenea persoană nu cheltuie la fel de mult pentru propriile nevoi precum un om mândru care are aceleaşi venituri. Un om modest se fereşte de lăudăroşenia vieţii, nu doreşte să iasă în evidenţă prin ceea ce are. Nu în ultimul rând, cu cât un om este mai smerit, cu atât este mai puțin deranjat când vede mândrie la alte persoane. Chiar și în cadrul unei organizații, un lider smerit ajunge să fie respectat de către subalternii săi. Un asemenea om își recunoaște greșelile și pune interesele echipei sale deasupra intereselor personale, chiar și în plan financiar.

          Caracterul unui lider are o importanță deosebită. Isus Hristos a trăit o viață de sfințenie pe pământ, nu a păcătuit deloc. Un lider autentic Îl are ca model pe Isus Hristos și încearcă să se sfințească în fiecare zi. Se pot spune multe lucruri despre cum ar trebui să arate un om care are caracter. M-aș opri la câteva calități, dintre care menționez sinceritatea și demnitatea. În primul rând, un lider trebuie să își arate deschis intențiile și motivațiile. Un asemenea om nu-i manipulează pe ceilalți și nu are scopuri ascunse. Apoi, un lider adevărat își respectă promisiunile, își recunoaște greșelile și încearcă să le repare. Acesta nu are interese meschine și nici nu caută să obțină avantaje de la alți oameni, prin lingușeli. Un lider autentic își asumă lucrurile pe care le face și nu aruncă vina pe alții atunci când lucrurile nu funcționează cum ar trebui. În final, un lider chemat de Isus Hristos în slujbă este pregătit să plătească prețul suprem pentru convingerile sale.

          Orice persoană care dorește să conducă trebuie să se dezvolte pe partea de comunicare. Liderul trebuie să fie o persoană sociabilă, capabilă să lege relații cu colegii de muncă. Un asemenea om este de încredere, știe să păstreze secrete. În plus, un lider autentic are abilitatea de a se apropia de ceilalți oameni, ascultă nevoile lor, încearcă să le înțeleagă și să găsească soluții. Inclusiv gesturile, limbajul trupului și tonalitatea vocii joacă un rol important pentru o bună comunicare între un lider și subalternii lui. Pe de altă parte, un astfel de om comunică așteptările pe care le are de la ceilalți și, în același timp, caută să afle și lucrurile pe care celelalte persoane le așteaptă de la el. Mai mult, un lider autentic știe să ofere și să primească feedback-uri. Când trebuie să dea un feedback negativ, un lider nu trebuie să jignească personalitatea celuilalt, ci trebuie să explice lucrurile pe care cealaltă persoană le poate îmbunătăți, dând exemple de situații concrete. Tot astfel, când primește feedback-uri critice, un lider autentic le vede ca pe niște oportunități de a crește, de a se dezvolta. Modelul suprem de relaționare cu ceilalți oameni este tot Isus Hristos. Mântuitorul nostru a empatizat cu oamenii păcătoși, nevoiași și bolnavi și a înțeles nevoile lor. Apoi, El le-a comunicat apostolilor ce așteptări are de la ei. Ucenicii trebuiau să Îl urmeze necondiționat și să nu se aștepte să fie primiți bine de către cei din lume. De asemenea, ucenicii au fost trimiși de Isus Hristos să vestească Evanghelia în toată lumea, asumându-și multe riscuri. Apostolului Petru, Isus Hristos chiar i-a arătat ce fel de moarte (de martir) îl aștepta. În final, Mântuitorul a dat și feedback-uri critice, atunci când a fost nevoie. Fariseii cei fățarnici dar și cei care făceau afaceri în Templu au fost aspru mustrați de către Acesta. În schimb, pe păcătoșii care și-au recunoscut greșelile, Hristos i-a primit întotdeauna cu brațele deschise. În orice caz, fiind Dumnezeu, Isus Hristos are autoritatea să dea feedback-uri oricât de critice, întrucât El este Creatorul Vieții și Mântuitorul lumii (Cel care a plătit pentru păcatele tuturor).

          Capacitatea de a-i motiva pe ceilalți este o altă armă care nu poate lipsi din arsenalul unui lider autentic. Oamenii pot fi motivați în diverse feluri. Nu întotdeauna lucrurile care motivează unele persoane vor reuși să motiveze alte persoane. În primul rând, recompensele materiale au un rol foarte important, căci împlinesc nevoile noastre fizice. Dincolo de aspectul financiar, există și alte moduri prin care un șef își poate arăta considerația față de subalternii lui, atunci când aceștia performează la locul de muncă. O vorbă bună sau un feedback pozitiv nu ar trebui să îl coste nimic pe lider. Însă astfel de gesturi pot însemna mult pentru ceilalți oameni. Un lider care știe să-și încurajeze verbal echipa obține un randament mai bun. Pe de altă parte, atmosfera de la locul de muncă are o importanță deosebită pentru foarte multe persoane. În general, oamenii au nevoia de a relaționa, de a lucra în echipă, de a crea legături unii cu alții. Inclusiv de-a lungul istoriei, oamenii s-au dezvoltat colaborând unii cu alții și beneficiind de inovațiile generațiilor anterioare. Așadar, un lider care știe să creeze un context plăcut la locul de muncă, o atmosferă frumoasă în cadrul echipei, reușește să-i motiveze cel puțin pe o parte dintre membrii echipei sale. Totodată, există o serie de motivații care vin din interior. Mulți oameni sunt gata să se sacrifice pentru anumite scopuri nobile, fără să fie obligați să facă asta. Când un astfel de om investește timp sau alte resurse pentru îndeplinirea unui scop măreț, acesta simte că se înnobilează, că devine mai util. Având în vedere aceste lucruri, dacă munca unei echipe are un scop bine definit, dacă se pot vedea rezultatele muncii, cei mai mulți oameni vor avea și o motivație interioară, care îi va ajuta să performeze mai bine. Așadar, un lider care le poate arăta subalternilor lui scopul muncii lor va avea mai puține probleme în legătură cu motivația echipei sale. În altă ordine de idei, este demn de menționat că Isus Hristos a avut argumente foarte puternice pentru a-și motiva ucenicii să vestească Evanghelia până la marginile pământului. Apostolii au beneficiat de puține recompense materiale pe pământ. Mai mult, aproape toți au murit martirizați, în chinuri groaznice. Ei au fost motivați să își dea viața pentru Isus Hristos, pentru că au văzut gloria și puterea Lui, în timpul uceniciei lor. Mântuitorul a făcut minuni extraordinare prin care i-a convins pe ucenici că El este Fiul lui Dumnezeu. Apoi, apostolii au înțeles sensul adânc al jertfei lui Isus Hristos. Astfel, ei au ajuns să își iubească Mântuitorul. Ucenicii au fost conștienți că viața de pe pământ este doar o pregătire pentru viața veșnică, pe care o vor petrece în prezența lui Dumnezeu. Motivați de această perspectivă măreață, ei și-au dat viața pentru ca mesajul Evangheliei să ajungă la cât mai mulți oameni, pentru ca și aceștia să beneficieze de o veșnicie fericită. În final, nu există persoană, în întreg universul, care să își motiveze atât de bine echipa precum Isus Hristos.

          Un lider autentic va investi în membrii echipei lui, ajutându-i să devină mai competenți. Acesta le va asigura diverse resurse pentru a se dezvolta, atât pe partea tehnică cât și pe partea de comunicare. Există situații în care unele persoane nu ating performanțele dorite la locul de muncă. Liderul echipei trebuie să identifice din ce motive nu performează aceste persoane. Dacă problema este lipsa de cunoștințe sau lipsa de abilități tehnice, liderul va încerca să le asigure acestor oameni un context pentru a acumula cunoștintele de care au nevoie. În plus, acesta va verifica și dacă persoanele respective sunt potrivite pentru un astfel de job. Pe de altă parte, există și persoane care nu dau satisfacție la locul de muncă, din cauza unor comportamente negative. Și în aceste situații, liderul trebuie să-i mentoreze pe acești oameni, să-i ajute să-și îmbunătățească comportamentul, să își recapete motivația. Dacă nu se ajunge la rezultatele dorite, după diverse încercări și după mai multe atenționări, liderul echipei trebuie să vorbească cu superiorii și să recomande separarea de aceste persoane pe cale amiabilă. În altă ordine de idei, Isus Hristos a investit foarte mult în mentorarea ucenicilor Săi (multe ore de rugăciune, mult timp petrecut împreună cu aceștia, multe învățături pe care le-a oferit, multe minuni la care au asistat ucenicii). În vremea aceea, ucenicii unui rabin nu erau interesați doar să cunoască lucrurile pe care le știa rabinul, ci doreau să poată face și faptele rabinului. Ucenicii lui Isus Hristos, prin puterea și autoritatea pe care le-au primit de la El, au fost capabili să facă foarte multe lucruri mărețe, la fel ca Acesta. Nu este deloc întâmplător că ei l-au numit pe Isus Hristos Domnul și Învățătorul lor.

          Un lider adevărat este capabil să își formeze o echipă competentă, care să atingă performanțe înalte. Un lider imatur va încerca să rezolve de unul singur toate problemele, să ofere doar el toate soluțiile. Însă un lider matur va delega mai multe responsabilități membrilor echipei sale, pe măsură ce aceștia devin mai capabili să atingă performanțe înalte. Pe măsură ce echipa se maturizează, liderul va insista ca membrii echipei sale să își dezvolte mai multe competențe, pentru a putea acoperi diverse nevoi care există la locul de muncă. O astfel de echipă va trece mai ușor peste perioadele când anumiți oameni pleacă, se vor găsi mai simplu înlocuitori. De asemenea, dacă există oameni cu mai multe competențe, aceștia vor putea să lucreze pe mai multe proiecte, evitând rutina. Apoi, un lider autentic trebuie să fie imparțial, corect, să îi trateze la fel pe toți membrii echipei sale. În plus, un lider matur trebuie să se implice și pe partea de organizare a lucrurilor. În cadrul fiecărei companii, există anumite procese standard care optimizează modul în care lucrează o echipă. Liderul trebuie să se asigure că aceste procese se respectă și, dacă este posibil, chiar se îmbunătățesc. Tot astfel, liderul facilitează munca echipei sale, aduce clarificări acolo unde există neclarități și coordonează modul în care lucrează echipa. Un lider de o statură înaltă își ajută echipa să performeze, să-și atingă scopurile, într-un mod prin care satisface nevoile tuturor membrilor echipei. Isus Hristos este Cel care a realizat cel mai bine acest deziderat. Ucenicii Lui au răspândit Evanghelia în toată lumea și au cucerit milioane de suflete pentru cer, în toate generațiile, până în zilele noastre. Prin puterea Duhului Sfânt, aceștia au atins înalte performanțe. Chiar dacă au avut de îndurat multe suferințe pe pământ, ucenicii au murit cu demnitate. Un exemplu foarte elocvent este cel al lui William Tyndale. Acesta a tradus părți importante din Biblie (tot Noul Testament și părți din Vechiul Testament). El a murit martirizat, ultima lui rugăciune fiind ca Dumnezeu să-i deschidă ochii regelui Angliei. La câțiva ani după execuția lui William Tyndale, rugăciunea acestuia a fost ascultată, căci regele Angliei a aprobat publicarea unei traduceri a Bibliei în limba engleză, care se baza, în mare parte, pe munca lui Tyndale. Deși a murit la doar 42 de ani, ultima dorință a lui Tyndale a fost ca regele să ajungă la cunoștința adevărului. Acesta nu a regretat că pleacă de pe pământ la o vârstă prematură. Tragedia, pentru el, era ca torționarii săi să moară în necunoștință de Dumnezeu. Dorința lui Tyndale a fost ca lumea întreagă să Îl cunoască pe Isus Hristos. Moartea nu a fost o tragedie pentru acest om al lui Dumnezeu, căci urma întâlnirea cu Dumnezeu. Isus Hristos îl aștepta cu brațele deschise, stând în picioare lângă tron, așa cum s-a întâmplat și în cazul martirului Ștefan.