Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni Pământul! A fi blând nu înseamnă să fii timid, introvertit, lipsit de curaj sau de inițiativă. Putem învăța despre blândețe de la Domnul Isus Hristos. El ne spune următoarele lucruri: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28-30). Dacă privim la viața Mântuitorului nostru, se vede blândețea Lui, în toată splendoarea ei. El nu s-a apărat atunci când a fost jignit și batjocorit. Chiar dacă oamenii s-au comportat brutal cu El, Isus Hristos nu a devenit agresiv. Mântuitorul chiar l-a vindecat pe unul dintre cei care veniseră să-L aresteze, deoarece Petru îi tăiase urechea în semn de protest (Luca 22:50-51). Profetul Isaia surprinde foarte bine atitudinea Domnului Isus Hristos: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” (Isaia 53:3-7).

          Urmând modelul lui Isus Hristos, noi trebuie să fim îngăduitori unii cu alții. Trebuie să-i iertăm pe ceilalți atunci când aceștia ne greșesc. Ar fi bine să nu răspundem cu agresivitate atunci când suntem vorbiți de rău sau nedreptățiți. Ar fi de dorit să ne punem și în situația celor care se comportă într-un anumit mod cu noi și să încercăm să-i înțelegem. De exemplu, Richard Wurmbrand se punea în situația persecutorilor săi și încerca să le găsească scuze torționarilor săi, pentru modul în care se comportau. Prin această atitudine, amiralul lui Isus Hristos a reușit să contribuie la convertirea unora dintre torționarii săi, căci deși ura comunismul, el îi iubea pe cei ce-l persecutau. În plus, apostolul Pavel ne recomandă să fim blânzi și îngăduitori și atunci când îi învățăm pe alții: „Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).

          Există unele situații excepționale în care onoarea lui Dumnezeu este pusă în joc. Isus Hristos Însuși i-a mustrat pe cărturari și farisei și i-a izgonit pe cei care făceau negoț în Templu (Ioan 2:13-16, Matei 21:12-13, Marcu 11:15-17, Luca 19:45-46). În astfel de situații, nici noi nu trebuie să tăcem. Când este vorba despre învățăturile fundamentale care stau la baza creștinismului, noi trebuie să fim fermi, așa cum a fost și Isus Hristos. Și în zilele noastre există suficienți oameni care fac negoț în Templu (i. e. în biserică), care ies în față, deși nu i-a chemat Dumnezeu la o asemenea slujbă. Pentru că onoarea lui Dumnezeu și a bisericii lui Hristos este lezată, pentru că mărturia bisericii în societate este afectată puternic de discursurile și de comportamentul acestor oameni, noi nu trebuie să tăcem. Însă trebuie să le dorim tot binele din lume acestor bieți comercianți moderni, chiar dacă dezaprobăm comportamentul și discursurile lor. Să nu uităm că Însuși Isus Hristos i-a iubit și pe fariseii pe care i-a mustrat atât de aspru, căci a plătit cu sânge și pentru păcatele lor.

          Unul dintre oamenii care s-a apropiat cel mai mult de standardul lui Isus Hristos a fost Moise. Biblia face niște afirmații incredibile despre acest profet, când susține că era cel mai blând om de pe fața pământului (Numeri 12:1-4). Dar Moise nu a fost dintotdeauna un astfel de om. În tinerețe, el a omorât un egiptean, pentru că acesta bătuse un sclav evreu (Exod 2:11-22). S-a răzbunat pe acel egiptean și a dorit să îl pedepsească numaidecât. Probabil că Moise era trist când vedea că poporul lui este asuprit de egipteni. Dar a ales să rezolve problema răspunzând la agresivitate cu o și mai mare agresivitate. În loc să-L lase pe Dumnezeu să facă dreptate, Moise a ridicat sabia ca să-și facă singur dreptate. Însă nu după mult timp s-a descoperit fapta lui și a fost nevoit să fugă în Madian. A început o perioadă lungă în care Dumnezeu l-a smerit pe Moise. Timp de patruzeci de ani, profetul a locuit în Madian, unde și-a întemeiat și o familie. A rămas în anonimat în tot acest timp, pentru a medita atât la suferințele poporului său cât și la comportamentul său nesăbuit din tinerețe. După toată această perioadă, Dumnezeu a considerat că îl poate folosi pentru a-i elibera pe evrei de sub robia egipteană. În opinia mea, Dumnezeu a utilizat timpul în care Moise a fost „un nimeni”, pentru ca să-l îmblânzească. Dar mai sunt câteva situații care l-au ajutat pe Moise să se smerească și mai mult. După ce a văzut puterea lui Dumnezeu care s-a etalat în toată splendoarea ei împotriva egiptenilor, după ce a văzut cum mâna lui Dumnezeu i-a însoțit pe evrei în călătoria lor, după ce a văzut caracterul lui Dumnezeu care se reflectă în cele zece porunci din legea mozaică, Moise a avut și privilegiul de a comunica direct cu Dumnezeu. Acest profet a avut chiar onoarea să vadă o parte din slava lui Dumnezeu. Însă în prezența lui Dumnezeu, Moise și-a văzut sărăcia lui în duh și a realizat cât de neputincios este fără ajutorul Lui (Exod 33:12-23). După ce a văzut gloria lui Dumnezeu, Moise și-a revizuit relația cu semenii. Nu a fost invidios pe cei care au proorocit în tabără (Eldad și Medad), deși Iosua ar fi dorit să-i oprească (Numeri 11:24-29). El nu dorea să se afirme în fața națiunii și nu avea o problemă ca Dumnezeu să vorbească prin cât mai mulți oameni. Apoi, Moise și-a iertat frații (Aaron și Maria) când aceștia l-au vorbit de rău, din cauză că-și luase o soție de origine etiopiană. Dumnezeu a pedepsit-o pe Maria pentru păcatul ei. Prin urmare, aceasta s-a umplut de lepră. Însă Moise nu s-a bucurat de necazul ei și nici nu a dorit să se răzbune pe ea. În schimb, el L-a rugat pe Dumnezeu s-o vindece. În repetate rânduri, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu și pentru poporul său, preferând să fie el pedepsit în locul poporului, deși evreii păcătuiseră (Exod 32:35). El a crezut că mila și dragostea lui Dumnezeu pot acoperi greșelile poporului și de aceea i-a cerut lui Dumnezeu să-i ierte (Numeri 14:11-20).

          Cei care urmează pilda lui Isus Hristos, așa cum a făcut Moise, vor moșteni pământul. Dar nu acest pământ care, pe zi ce trece, este tot mai afectat de păcatele întregii omeniri. Ci un pământ nou, în care va locui neprihănirea (2 Petru 3:13, Apocalipsa 21:1). Există alte câteva moduri în care se poate moșteni pământul. Cei care își iartă semenii atunci când le greșesc, cei care nu se ceartă și nu se răzbună atunci când alți oameni le fac rău vor moșteni un prim petic de pământ eliberat de sub robia păcatului – propriul lor trup. Se știe că neiertarea, răutatea și dorința de răzbunare îmbolnăvesc întreaga ființă umană. Există tot mai multe studii care arată modul în care aceste păcate afectează creierul uman și sănătatea trupului. Cei blânzi se vor feri de aceste maladii care le pot afecta propriul petic de pământ – trupul lor. Dincolo de asta, cei blânzi se vor bucura și pentru că vor avea ocazia să cucerească pentru Isus Hristos și alte petice de pământ, noi teritorii. Precum ucenicii lui Isus Hristos, ei vor începe din Ierusalim, vor continua cu Iudeea, Samaria și vor merge până la marginile pământului. Cu alte cuvinte, mărturia celor blânzi va avea impact pe arii extinse, pentru multe suflete. Iată ce suită de binecuvântări se arată la orizont pentru cei care urmează pilda Mântuitorului. Într-adevăr, cei ce învață de la Isus Hristos cum să fie blânzi și smeriți cu inima se vor bucura și vor avea odihnă pentru sufletele lor.