Speranța este un ingredient care nu trebuie să lipsească din arsenalul celor care doresc să schimbe lumea. Există oameni care au harul de a găsi motive de fericire oriunde și în orice lucruri, răspândind fericire și speranță peste tot pe unde ajung. Este vorba de acele persoane optimiste, care mereu văd partea plină a paharului, care îi încurajează pe ceilalți, care au curajul să viseze și să spere. Așa cum afirmă o veche zicală românească, cu un zâmbet putem săruta un suflet. Chiar dacă, în general, lumea este rea și egoistă, aceasta nu este fără speranță. De fapt, acolo unde este viață, încă mai există speranță. O altă zicală foarte înțeleaptă susține că nu poziția, ci dispoziția ne poate face fericiți. Cu alte cuvinte, un om care este mereu nemulțumit de ceea ce are, pentru că se compară cu ceilalți, este mult mai nefericit decât altul care este mulțumitor pentru tot ceea ce are și care evită să se compare cu alții. Într-adevăr, pesimistul vede dificultăți în orice oportunitate, în timp ce optimistul găsește oportunități în orice dificultate (Winston Churchill).

          În momente de liniște și pace, tuturor ne este mai ușor să fim optimiști. În mod paradoxal, mulți oameni sunt mereu nemulțumiți chiar și în asemenea condiții. Însă în situațiile dificile, poate fi mult mai complicat să rămânem pozitivi. Cu toate acestea, speranța i-a ajutat pe mulți oameni ajunși în situații din care se părea că au șanse foarte mici de a scăpa cu viață. Sabina Wurmbrand este un exemplu grăitor în acest sens. În timp ce Richard era în închisoare, ea a primit vestea morții lui de la niște străini care pretindeau că erau foști deținuți și că asistaseră la înmormântarea lui, în închisoare. Însă Sabina a refuzat să-i creadă și a spus că îl va aștepta pe Richard. Au trecut mai mulți ani și ea nu a mai primit vreo veste despre soțul ei, până când acesta a fost eliberat. Așa cum mărturisește Richard, atunci când a fost eliberat a doua oară din închisoare, pentru Sabina a fost ca și cum el ar fi înviat din morți.

          După ce l-au ridicat pe Richard de la domiciliu, în 15 ianuarie 1959, la ora unu noaptea (înainte de a doua lui detenție), Sabina a remarcat că printre lucrurile aruncate prin încăpere în timpul percheziției se afla și Biblia. În interiorul Bibliei, ea a găsit o bucată de hârtie pe care erau scrise câteva cuvinte din Epistola după Evrei: „prin credință … femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați” (Evrei 11:35). Sub aceste cuvinte, Richard adăugase următoarele lucruri: „Eu am ca soție o femeie de felul acesta”. Sabina a crezut în semnul pe care Dumnezeu i l-a lăsat prin soțul ei și, chiar dacă nimeni nu îi dădea vreo șansă să-l mai revadă, Richard i-a fost alături după eliberare încă aproximativ treizeci și șase de ani, până la onorabila vârstă de optzeci și șapte de ani. Prin lucrarea pe care au făcut-o în acești ultimi ani de viață (care nu era posibilă dacă Sabina nu l-ar fi așteptat pe Richard ca să iasă din închisoare, cu speranță și credință), acești doi titani ai credinței au schimbat lumea în bine.