În anii studenției, am ieșit împreună cu unul dintre grupurile de rugăciune din care făceam parte, la un anumit centru creștin. După câteva activități mai lejere, am avut mai multe momente de rugăciune. Apoi, gazda ne-a adus un coș în care erau foarte multe bilete cu diverse versete biblice. Fiind încredințați că Dumnezeu ne poate vorbi și în acest fel, am extras fiecare dintre noi câte un bilet. Când le-am citit cu voce tare, am rămas uimiți de faptul că în această lucrare nu a fost implicat doar factorul uman. Persoanele care nu erau în regulă din punct de vedere spiritual au extras versete de felul: „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui!” (Proverbe 3:11). Când a venit rândul meu, am rămas foarte surprins de versetul pe care îl aveam pe bilet. Nu era vorba despre o mustrare, laudă sau încurajare. Dumnezeu mă chema la o lucrare, iar acel moment m-a urmărit toată viața de atunci: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul lui Dumnezeu” (2 Timotei 2:15). M-am gândit în acele momente că nu am ce să împart, pentru că nu dețin cunoștințe atât de multe. Dar Duhul Sfânt mi-a reamintit că în Isus Hristos sunt ascunse toate bogățiile înțelepciunii și ale cunoașterii și că prin lumina Lui putem vedea lumina. După doar câțiva ani, am văzut acest lucru deslușit, căci am primit din plinătatea Lui, har după har.