În Biblie, postul presupune abținerea de la hrană, cu excepția apei, pentru anumite scopuri spirituale. Când a postit patruzeci de zile, Isus Hristos nu a mâncat nimic și, în final, a flămânzit (Luca 4:2). Uneori, Biblia ne vorbește despre un post parțial, care implică restricții cu privire la anumite alimente. Astfel, timp de trei săptămâni, profetul Daniel nu a mâncat carne și nu a băut vin (Daniel 10:3). În câteva situații, Scriptura ne prezintă și postul negru (abținerea de la hrană și de la apă), pe o perioadă de maxim trei zile. De exemplu, Estera i-a cerut lui Mardoheu ca să postească împreună cu iudeii din Susa timp de trei zile (fără hrană și fără apă), având în vedere cursa pe care Haman le-o întinsese. Și apostolul Pavel a ținut un post negru timp de trei zile, după întâlnirea cu Isus Hristos cel înviat (Faptele Apostolilor 9:9). Pe de altă parte, Moise a ținut un post negru timp de patruzeci de zile, când s-a dus pe munte ca să primească Legea (Deuteronom 9:9). Întrucât corpul omenesc nu rezistă fără apă mai mult de trei zile, lucrarea de post a profetului Moise este considerată supranaturală. Este important de știut că postul negru este o excepție și nu trebuie practicat mai mult de trei zile și fără o poruncă clară din partea lui Dumnezeu.
De cele mai multe ori, postul este o practică spirituală între individ și Dumnezeu. Însă în anumite ocazii, Biblia menționează și postul comun. Singurul post public anual reglementat de Legea lui Moise era postul din Ziua Ispășirii, când poporul trebuia să stea cu pocăință înaintea lui Dumnezeu și să-și plângă păcatele. În altă ordine de idei, poporul era chemat să postească în cazul unui pericol care amenința întreaga națiune. Când regatul lui Iuda a fost amenințat de dușmani, regele Iosafat a chemat tot poporul să postească (2 Cronici 20:1-4). Apoi, ca răspuns la predica lui Iona, toată cetatea Ninive a postit (Iona 3:5-9). Postul în grup poate fi o experiență plină de putere, dacă este practicat de oameni credincioși și uniți pentru un scop comun.
Postul trebuie să se concentreze întotdeauna asupra lui Dumnezeu. Asemenea prorociței Ana, noi trebuie să-L slujim pe Dumnezeu prin postul și rugăciunile noastre (Luca 2:37, Zaharia 7:5). Dacă postul nostru nu este dedicat lui Dumnezeu, este în zadar. Pe vremea profetului Isaia, majoritatea iudeilor nu înțelegeau esența postului. Chiar dacă se abțineau de la mâncare și băutură, aceștia nu posteau pentru Dumnezeu, așa cum cerea ziua de post, deoarece aveau multă răutate în inimă și nu le păsa de cei săraci (Isaia 58:4-6).
Postul poate scoate la lumină anumite lucruri care ne domină. Uneori, noi acoperim ce se află în interiorul nostru cu mâncare și băutură. Dar atunci când postim, suntem mai vulnerabili. Într-un asemenea context, pot ieși la iveală mai ușor păcate precum mândria, mânia, lipsa de răbdare sau lăcomia. În altă ordine de idei, unii dintre noi postim mai rar din cauza faptului că ne place prea mult să mâncăm și să bem. Dar postul ne ajută să trăim o viață mai echilibrată și să nu dăm întâietate lucrurilor lipsite de importanță (precum anumite specialități de mâncare). Apostolul Pavel ne spune că toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos. Nimic nu trebuie să pună stăpânire peste noi (1 Corinteni 6:12). Într-adevăr, postul ne ajută să ne ținem în frâu anumite pofte și să ne smerim (Psalmul 35:13). Inclusiv apostolul Pavel mărturisește că se poartă aspru cu trupul lui și îl ține în stăpânire (1 Corinteni 9:27).
Postul ne reamintește că trăim cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4). În ultimă instanță, Dumnezeu ne susține, nu hrana. Prin urmare, când ținem post nu doar că ne abținem de la mâncare, ci trebuie să ne ospătăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Postul devine astfel un adevărat ospăț. Când ucenicii I-au adus hrană Mântuitorului, crezând că este flămând, Acesta a menționat că mâncarea Lui este să facă voia Celui ce L-a trimis și să împlinească lucrarea Tatălui. De fapt, Hristos era hrănit și întărit de puterea și de Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 4:31-34).
Deși postul biblic presupune abținere de la mâncare și băutură, se poate aplica același principiu și în alte domenii ale vieții noastre. Este benefic să ne abținem, din când în când, de la mijloacele mass-media (ziare, televizor, reviste, internet, reclame, telefon). Tot astfel, este bine să renunțăm, măcar pentru anumite perioade, la cultura societății bazate pe consum și confort. Toate aceste lucruri pot pune stăpânire pe noi și ne pot împiedica să ne concentrăm asupra lucrurilor spirituale. Dacă însă alegem să trăim simplu, renunțând măcar temporar la luxul societății noastre, vom reuși să empatizăm mai mult cu miliardele de oameni care trăiesc la limita supraviețuirii.
Nu este bine să atragem atenția altora, atunci când postim. Nu trebuie să știe că postim decât cei care au nevoie de această informație. Dacă însă facem public postul nostru, poate că unii oameni vor fi impresionați. Dar Dumnezeu condamnă o asemenea atitudine și nu îi va răsplăti pe cei care fac lucruri în văzul tuturor, pentru a fi apreciați de oameni (Matei 6:16-18).