1. Mai adu-ți aminte când te-am ridicat,
Când povara vieții greu te-a apăsat;
Mai adu-ți aminte când te-am mângâiat,
Erai singur, nu aveai pe nimenea.
Mai adu-ți aminte când rănit plângeai,
Ți-am șters lacrima și rana ți-am legat.
Tu, copile, te-ai îndepărtat, ai uitat
Cum pe brațe, cu iubire, te-am purtat.

R1: /:Azi credința ta prea mult s-a răcit,
Nu mai crezi în Mine, te întrebi: „Mai exist?”
De ce-ai renunțat să lupți zi de zi,
Să Mă cauți, să Mă strigi? :/

2. Te-ai lăsat cuprins de griji și întristări,
Crezul ți-ai pierdut în Creatorul tău,
Căci nu M-ai chemat în ajutorul tău,
Să-ți iau povara, să te strâng la pieptul Meu.
Dar acolo jos, la tin' M-am coborât,
Te-am găsit sărman, cu sufletul înfrânt.
Of, copilul Meu, aștept să te întorci,
Să vii acasă, Tatăl tău te-așteaptă la porți!

R2: /:Lângă tine sunt mereu, deși nu Mă simți,
Nu te-am părăsit o clipă, dar tu nu știi.
Am fost lângă tine, ți-am șters lacrima;
Sunt lângă tine, deschide-ți inima! :/