O, om pierdut în grija cea de toate,
Ce uiți de suflet pentru munci deșarte,
Biserica te cheamă-n pragul sfânt,
Să lași în urmă grija de pe pământ.

Când munca grea te ține pe altă cărare,
Și nu mai vii la sfânta închinare,
Când nu mai plângi, uiți de glasul pocăinței,
Atunci se stinge-n tine candela credinței.

O, lasă tot și vino la altar,
Să primești din ceruri sfântul har,
Căci ce-ți folosește lumea de o câștigi,
Dacă în suflet singur te stingi?

Ascultă glasul, predica curată,
Întoarce-te la Cerescul Tată,
Căci doar în Domnul pacea o găsești,
Când Sfânta Carte începi să o citești.