Cineva care pare „mai mic” poate să fie, de fapt, „mult mai mare”. Lecția pe care le-o dă Isus Hristos ucenicilor este dificil de pus în practică. Însă, alături de Mântuitorul nostru, toate lucrurile sunt posibile. Cine vrea să fie mai mare într-un grup trebuie să fie întâi slujitorul tuturor. Și cine vrea să fie cel dintâi trebuie să fie robul tuturor (Marcu 10:43-45).

          Liderul unui grup, în orice context, trebuie să reprezinte interesele echipei lui, mai presus de propriile sale interese. Un lider șlefuit după modelul lui Isus Hristos caută binele subalternilor săi chiar dacă are de pierdut. De asemenea, dacă Dumnezeu ne-a chemat la o lucrare, nu trebuie să ne așteptăm să primim o funcție omenească asociată cu slujba la care ne-a chemat El. Cel ce are ungerea divină pentru o anumită slujbă va fi numit, într-o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu, în viața de pe pământ sau în veșnicie. De exemplu, David a fost uns ca împărat de către profetul Samuel, cu mult timp înainte să devină împărat (1 Samuel 16). Totuși, el a așteptat în smerenie ca Dumnezeu să creeze contextul pentru ca să ajungă împărat. Mai mult, David a fost prigonit de Saul pentru o bună perioadă de timp. Cu toate acestea, el a refuzat să-i facă rău lui Saul, chiar dacă a avut ocazia potrivită și ar fi putut găsi suficiente argumente (1 Samuel 24). Însă David a preferat să nu își facă dreptate singur, ci să-L lase pe Dumnezeu să judece și să ia astfel de decizii. După o lungă perioadă, David a devenit împărat al lui Israel. Și nu a fost prea târziu, deși pentru David nu a fost deloc facilă acea perioadă de așteptare. De-a lungul istoriei, alți oameni ai lui Dumnezeu au fost marginalizați și prigoniți. În veșnicie, Dumnezeu va repara aceste lucruri.