O atitudine de tipul „mai în spate” ne poate duce „mai în față”. Mulți dintre noi avem impresia, mai ales în perioada tinereții, că este important să ne expunem în fața multor oameni cât mai repede, deoarece credem că doar lucrările vizibile contează. În primul rând, noi ar trebui să facem lucrurile pentru slava lui Dumnezeu și nu cu scopul de a câștiga simpatia oamenilor. Să nu uităm că biserica este mireasa lui Isus Hristos și că Mirele nostru este gelos. Dacă noi vom căuta doar să atragem simpatia bisericii, Dumnezeu nu ne va binecuvânta. Dacă însă vom căuta să facem voia lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra. Însuși Isus Hristos ne recomandă să ne facem lucrarea în smerenie și să nu căutăm slava oamenilor (Matei 6:1-6).
Ar fi bine să facem, inițial, mai multe lucruri care nu sunt foarte vizibile, în loc să începem direct cu lucrările care ne expun foarte mult. În acest fel, vom putea gestiona mai bine situațiile în care apar mândria și autosuficiența. Un om care începe cu lucrări în urma cărora primește aprecieri de la Dumnezeu și nu de la foarte mulți oameni învață să valorifice aprecierile lui Dumnezeu. Apoi, inclusiv calitatea lucrurilor pe care le facem ar putea crește dacă respectăm acest principiu. De exemplu, mulți dintre noi începem să dăm învățături din tinerețe, de parcă ne-am născut la amvon și cu microfonul în mână. Însă Biblia ne recomandă să existe puțini învățători între noi. Nici măcar Isus Hristos nu și-a început lucrarea publică mai devreme de treizeci de ani, deși lucrarea Lui a durat destul de puțin timp, raportat la perioada de pregătire. Superficialitatea, mediocritatea și calitatea slabă a multor predici și învățături, dar și lipsa de lumină din partea lui Dumnezeu care îi caracterizează pe mulți așa-ziși învățători reprezintă consecințe ale acestei atitudini neglijente, care exclude o amplă perioadă de pregătire.
Toți cei care dorim să dăm învățături ar trebui să ne evaluăm corect posibilitățile, ținând cont de chemarea lui Dumnezeu și de recomandarea Acestuia (legat de numărul mic de învățători). Principiul smereniei la ospețe (Luca 14:7-11) trebuie aplicat cât mai des și în alte situații. Mai bine să ne așezăm mai în spate și să fim poftiți mai în față, decât invers. Evident, unii dintre noi ne putem așeza mai în față, prin faptul că încercăm să câștigăm simpatia unor lideri din biserică sau promovând pe tot felul de astfel de criterii. În veșnicie însă, pe toți cei care procedăm astfel, Dumnezeu ne va așeza mai în spate, pentru că nu ne-am evaluat posibilitățile, cât timp am fost pe pământ. Și cei care ne-am luat răsplata pe pământ, căutând mereu aprecierile oamenilor, nu vom fi răsplătiți în cer. Așa cum ne spune Isus Hristos, cine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.