Dumnezeu nu acceptă ca noi să ezităm, atunci când vrem să facem anumite lucruri pentru El. În Luca 9:61-62, ni se vorbește despre un alt bărbat care afirmă că Îl va urma pe Isus Hristos. El are o cerere care pare rezonabilă. El dorește ca, mai întâi, să-și ia la revedere de la familie. Mântuitorul este deranjat de faptul că acest bărbat ezită în decizia lui. Ca și omul din articolul precedent, acest bărbat dorește să facă alte lucruri mai întâi. Însă Isus Hristos trebuie să ocupe primul loc în inima unui ucenic, în timp ce confortul material, plăcerile vieții, locul de muncă și familia trebuie să fie secundare.

          Biblia ne prezintă anumite persoane care nu au ezitat la chemarea lui Dumnezeu. În Matei 4:18-22, aflăm că Petru, Andrei, Iacov și Ioan erau în propriile lor corăbii, reparându-și mrejele. Ei aveau meseria de pescari. Aceasta era singura lor sursă de câștig, era afacerea familiei. Însă când Mântuitorul i-a chemat pe nume, aceștia și-au părăsit imediat corăbiile, părinții, afacerea familiei. Ei nu au ezitat și au acceptat provocarea să participe la un alt fel de pescuit, să devină pescari de oameni. Pentru Dumnezeu nu contează ca un om să aibă tot felul de avantaje naturale: carieră, situație financiară bună, carismă, pregătire intelectuală. Isus Hristos este interesat de oameni a căror inimă este dornică să-L urmeze pe El și să-I acorde Lui întâietate.