Când pe bolta vieții soarele coboară
Parcă dintr-odată toate-ncep să doară,
Îți cam piere pofta de serbări, de ducă,
Iar, de-i convenabil, poți fi și uitucă!

Nu mai are gustul bun de altădată
Nici măcar râvnita neagră ciocolată,
Tare de ureche, auzi doar ce-ți place,
Numai vremea poate feste să-ți mai joace!

De-i vreo clevetire, lași sabia-n teacă,
Nu-ți mai întorci capul după cei ce pleacă,
Poți zâmbi chiar dacă celălalt învinge,
Cine te ia-n seamă de-ncepi a te plânge? ...

Nu-ți mai frămânți mintea dorind acceptare,
Nu vânezi elogii, nu mai vrei schimbare,
Ți-e de-ajuns puținul, doar să fie pace,
Nu mai ai ce pierde, la ce te-ai preface? ...

Ca un vis trec anii, cine-o să-i oprească? ...
Nu lăsa mâhnirea chipul să-ți umbrească!
Toate au o vreme bine rânduită,
Viața, chiar de-i luptă, merită trăită!


24 august, 2024