Când mă-nștiințezi că zorii veșniciei
Aproape-s și c-o să-mi strămuți ființa,
Mi-aș vrea culeasă roada hărniciei
Și nu să-mi plâng atunci nepocăința.

Când o să-mi spui că-i timpul de plecare,
Aș vrea să Te aștept trăind în pace,
Nu-n ceasul morții să cerșesc iertare,
Nu când țărâna cortu-și va desface.

Când clipa trecerii va fi aproape
Ca pâinea coaptă inima să-mi fie,
Să-mi fie vorba susur blând de ape,
Să nu găsești în mine viclenie.

Când vei trimite îngeri să mă poarte
Peste Iordan, înspre tărâmul veșnic,
Să nu mă-nfrice umbre reci de moarte,
Lumina Ta să-mi ardă vie-n sfeșnic.

Când s-or închide ochii mei spre lume
Și-o să-mi îndrepți spre-albastre zări privirea,
Să-mi văd pe "piatra albă" noul nume,
Să-mi fie fericită adormirea.


29 ianuarie, 2024