Diavolul duce un război pe viață și pe moarte cu biserica lui Isus Hristos. Deși Mântuitorul a spus că biserica Lui nu va putea fi biruită de Porțile Locuinței Morților (Matei 16:18), Diavolul o atacă pe toate fronturile, sperând să producă multe victime în rândurile credincioșilor. Într-adevăr, biserica este un spital pentru păcătoși, înainte să reprezinte un muzeu pentru sfinți. Dacă o biserică vrea să stea pe picioarele ei, trebuie să stea mai întâi pe genunchi. În acest fel, biserica lui Isus Hristos poate lupta cu forțele răului.

          Forțele răului agresează biserica din exterior, prigonindu-i pe creștinii evanghelici și supunându-i la multe abuzuri fizice și mentale. Nu în puține cazuri, aceștia sunt abuzați, torturați, aruncați în închisoare și omorâți. Aceste situații se întâlnesc mai frecvent în țările din lumea a treia, care sunt conduse de dictaturi comuniste, extremiste, islamiste sau ateiste. Conform Open Doors USA (2026), există măcar cincizeci de țări în care creștinii sunt persecutați într-un fel sau altul. În cincisprezece dintre acestea, printre care enumăr Coreea de Nord, Afganistan, Somalia, Yemen și Sudan, persecuțiile sunt crunte și viețile creștinilor sunt puse în permanență în pericol. Diavolul atacă biserica lui Isus Hristos în acest fel atunci când nu mai are alte argumente și nici alte arme împotriva creștinilor. Este un mod lamentabil de intimidare, care ne arată din nou cât de mizerabile sunt forțele celui rău și cât de mult îi urăște Satan pe oameni.

          Diavolul are însă și un alt mod de acțiune, mai subtil decât primul. El atacă biserica lui Isus Hristos și din interior. Acest mod de operare este des întâlnit în țările civilizate, în care există libertate de exprimare și unde biserica are un rol mai important în societate. Scopurile bisericii ar trebui să fie următoarele: închinarea (prin rugăciune, cântări), părtășia frățească (legarea de relații între membri, sprijin reciproc la nevoie - atât în rugăciune, cât și în alte moduri), studierea Bibliei (pentru a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu), evanghelizarea celorlalți oameni, implicarea în activități sociale (pentru a ajuta categoriile sociale vulnerabile și pentru a contribui la bunul mers al societății). Diavolul vrea să altereze aceste scopuri, pentru a împiedica biserica să fie eficientă în bătălia spirituală pentru sufletele celor nemântuiți.

          Forțele răului vor să-i împiedice pe credincioși să-L laude pe Dumnezeu și vor să-i determine să vină la biserică ca la un spectacol. Satan nu dorește ca oamenii să fie concentrați pe Ființa lui Dumnezeu, ci pe tot felul de nimicuri, cum ar fi vestimentația celor care slujesc sau noutățile care au mai apărut. Demonii țintesc să înlocuiască părtășia frățească cu tot felul de contexte în care oamenii se bârfesc unii pe alții sau își etalează reușitele lor în plan profesional și material. Astfel de oameni nu vor veni la biserică pentru a se întâlni cu Dumnezeu, ci pentru orice alte scopuri păcătoase. Unii oameni vin la biserică din obișnuință sau pentru că așa le cere religia lor sau societatea. Pentru aceștia, mersul la biserică este într-un fel, asemenea practicării unui sport, cu diferența că sportul este mult mai sănătos în comparație cu o asemenea activitate. Diavolul este mulțumit dacă îi poate determina pe oameni să frecventeze biserica cu alte scopuri decât cele recomandate de Dumnezeu și să fie cu gândul la orice alte activități, dar nu la lucrurile spirituale.

          Diavolul vrea să îi împiedice pe oameni să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu. În acest scop, el încearcă să aducă în fruntea bisericilor persoane care nu au lumină de la Dumnezeu și care nu au înțelepciunea de a le explica oamenilor lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Diavolul este foarte încântat dacă reușește să elimine slujbele date de Isus Hristos în biserică (apostol, prooroc, evanghelist, învățător și pastor) și să le înlocuiască cu tot felul de funcții și titulaturi, care de care mai pompoase, dar lipsite de spiritualitate. Demonii sunt extrem de bucuroși atunci când învățătura adâncă din Cuvânt este înlocuită de un tradiționalism care nu are legătură cu Evanghelia lui Isus Hristos.

          Biserica lui Isus Hristos poate rezista ispitirilor Diavolului și focului prigoanei. Dincolo de asta, pentru că avem un Lider care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, care ține cheile Locuinței Morților, noi putem să ne permitem să abordăm lucrurile mai ofensiv. În baza sângelui lui Isus Hristos și a ungerii Duhului Sfânt, noi avem puterea de a închide Locuința Morților pentru cât mai mulți oameni. Nu Diavolul are cheile, ci Domnul Isus Hristos. Așadar, noi putem declara război iadului, Diavolului și tuturor forțelor întunericului. Putem să-I cerem lui Dumnezeu lumină, pentru a dezvolta strategii de luptă împotriva forțelor întunericului. Pentru această abordare ofensivă, ar fi necesar ca fiecare credincios să facă mai mult decât „trebuie” și să uzeze la maxim de armele cu care a fost binecuvântat de Dumnezeu. În plus, unii credincioși îl supraestimează pe Diavol și îl consideră, inconștient poate, mai aproape de Dumnezeu decât de oameni (ca autoritate, putere). Nu trebuie să uităm că Diavolul, deși are cel mai înalt statut între ființele create, este doar o ființă creată. Autoritatea lui este departe de autoritatea Mântuitorului. Biserica lui Isus Hristos poate face uz de această autoritate pentru a da o replică mai ofensivă Diavolului și forțelor întunericului. Călăuziți de Duhul Sfânt, noi putem vesti Evanghelia cu putere, aducând lumina lui Isus Hristos în societate. Astfel, noi putem fi capabili să distrugem lucrările Diavolului și să contribuim la planul lui Dumnezeu de a uni iarăși cu Sine, în Isus Hristos, toate lucrurile.