Cine mișcă multe pietre
Tot găsește-odată pește,
Cine-ncearcă multe treburi
Va împuțina din ofuri,
Una tot îl pricopsește
Și pân’ la urmă propășește.

Nu-i rușine-a fi sărac
Și a trăi din topor.
E rușine-a fi buimac
Fără baiere la sac,
Și-i rușine-a fi dator,
Dacă ai câștig cu spor.

Apă-n baltă – mult noroi,
Care curge-i limpezită,
Omul leneș – mari nevoi,
Balta-i plină de broscoi.
Apa, dacă nu-i oprită,
Curge lin și liniștită.

Omul leneș e de râs
Când pierde o zi de vară
Și-i de-ocară pân’ la prânz,
Că nu poate prinde-un mânz.
De la prânz și până-n seară
E de râs și de ocară.

Binecuvântată-i mintea
Și când zice, și când tace.
Dar mai binecuvântată-i
Când trasează sfinte căi,
Când ajută și când face
Și cu toți trăiește-n pace.
Amin.
(Miercuri, 17 februarie 2021)