Inscripția din Nazaret este un document emis de către Cezarul Romei, prin care se interzice profanarea și desigilarea mormintelor, sub amenințarea pedepsei capitale. Mai mulți cercetători, printre care și doctorul Clyde E. Billington, au analizat textul inscripției și au confirmat autenticitatea acesteia. [1] Interdicția pare a fi emisă de împăratul Claudius, în anul 41 d. Hr. Textul inscripției din Nazaret se potrivește atât cu stilul cât și cu structura altor documente emise de către Claudius. Pe de altă parte, împăratul Claudius și viitorul rege evreu Irod Agripa I erau prieteni din copilărie. Cu siguranță că regele Agripa I, fiind nepotul regelui Irod Antipa, a auzit despre Isus Hristos și despre învățăturile Sale. Într-adevăr, Agripa I a ocupat postul de oficial guvernamental în orașul Tiberius din Galileea, pe vremea când Mântuitorul își făcea lucrarea printre iudei. Apoi, unchiul lui Agripa I, Irod Antipa, știa că Isus era un galileean din Nazaret (Luca 23:5-7). Prin urmare, și viitorul rege Agripa I trebuie să fi cunoscut acest lucru.

          Noul Testament ne arată că urmașii lui Isus Hristos nu erau numiți creștini la început, ci mai degrabă nazarineni. Când a apărut în fața guvernatorului roman Felix, apostolul Pavel a fost acuzat de către dușmanii săi evrei că este un conducător al sectei nazarinenilor (Faptele Apostolilor 24:5). De asemenea, în timpul slujirii sale, Hristos a fost numit Isus din Nazaret. Oricine auzise de Isus știa că Acesta este din Nazaret. De exemplu, în Marcu 14:67, apostolul Petru a fost acuzat că este un adept al Isus din Nazaret. Apoi, deasupra capului lui Isus, pe cruce, au fost scrise următoarele cuvinte: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor” (Ioan 19:19). Tot astfel, când apostolul Petru a apărut în fața Marelui Preot, în Faptele Apostolilor 4:10, el a vorbit despre Isus Hristos din Nazaret care a fost răstignit și pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. Având în vedere aceste lucruri, este foarte probabil că regele Agripa I, care era un apropiat al preoților, a știut că locul natal al lui Isus este orașul Nazaret din Galileea.

          În anul 41 d. Hr. , împăratul Claudius a adăugat provincia Iudeea regatului său. După ce l-a susținut pe Claudius să preia tronul Romei, Agripa I s-a întors de la Roma pentru a revendica Iudeea. Acesta i-a persecutat pe creștini în orașul Ierusalim, noua sa capitală (Faptele Apostolilor 12:1-3). Având cunoștințe detaliate despre noua sectă evreiască a lui Isus din Nazaret, este foarte probabil că regele Irod Agrippa I l-a informat pe împăratul Claudius despre pericolul reprezentat de către nazarineni. Ca răspuns la scrisoarea prietenului său Agripa I, împăratul Claudius a emis un decret care interzicea scoaterea trupurilor din morminte, pentru a contracara doctrina creștină conform căreia Isus Hristos a înviat din morți. De asemenea, este destul de probabil că regele Irod Agripa I a fost cel care, prin influența sa asupra lui Claudius, a prezentat inscripția din Nazaret chiar în orașul natal al fondatorului sectei nazarinenilor. Totodată, este posibil ca Irod Agripa I să fi folosit chiar inscripția din Nazaret ca autorizație imperială pentru persecuția creștinilor și pentru execuția lui Iacov, fratele lui Ioan.

          Inscripția din Nazaret ne arată că istorisirea despre învierea lui Isus Hristos era deja bine cunoscută, chiar și de către împăratul Claudius, în jurul anului 41 d. Hr. la scurt timp după răstignirea Lui. Într-adevăr, evenimentul învierii Mântuitorului nu a fost inventat de către creștini, după moartea apostolilor, așa cum susțin unii dintre cercetătorii moderni. Inscripția din Nazaret îi obligă pe aceștia să facă o alegere: fie să creadă în învierea lui Isus Hristos, fie să creadă că discipolii Săi i-au furat trupul din mormânt, pentru a comite o mare fraudă religioasă.

Bibliografie:

[1] The Nazareth Inscription: Proof of the Resurrection of Christ, 15 November 2012, creation. com