Cele mai vechi copii ale Noului Testament, pe papirus, s-au distrus. Noi nu avem astăzi originalele. Pe de altă parte, abia la începutul secolului al XVI-lea a fost produs, la o presă tipografică, primul exemplar al Noului Testament. Până în acel moment, manuscrisele Noului Testament erau copiate manual. Erorile erau probabile și aproape inevitabile, în acest proces uman de transmitere a textului. Se pune problema dacă textul pe care îl avem astăzi a suferit modificări și cât de substanțiale au fost acestea. Cercetătorii specializați în critică textuală folosesc mai multe tehnici pentru a stabili forma textului original. Ei verifică manuscrisele, încercând să detecteze anumite anomalii. Apoi compară copii ale manuscriselor antice produse la date diferite și în zone diferite, pentru a identifica eventualele diferențe dintre ele.
Câțiva experți de talie mondială au analizat aceste aspecte. [1] Dintre aceștia merită amintiți următorii: Daniel B. Wallace - doctor în teologie și expert de talie mondială în materie de critică textuală; Bart D. Ehrman – cercetător și expert de talie mondială în materie de critică textuală; Bruce M. Metzger – îndrumătorul de doctorat al lui Ehrman și unanim recunoscut ca fiind cel mai mare specialist de critică textuală din generația sa. Întrucât eu nu am cunoștințe în acest domeniu, în următoarele articole voi prezenta cele mai importante idei expuse de acești oameni de știință.
În anul 2006, „Misquoting Jesus”, cartea scrisă de Barth D. Ehrman, a ajuns una dintre cele mai bine vândute cărți din SUA. Mesajul de bază al cărții este că cititorii nu pot avea încredere în textul Bibliei și nici în persoana lui Isus Hristos. Ehrman afirmă că numărul de variante pe care le prezintă diversele manuscrise ale Noului Testament este cuprins între două sute de mii și patru sute de mii, acestea fiind mai multe decât numărul total de cuvinte din Noul Testament. Acesta susține că nu avem decât niște copii pline de erori și că manuscrisele diferă între ele în mii de feluri. Mai grav, Ehrman afirmă că textul a fost modificat, uneori fiind pus în pericol chiar sensul acestuia. El dă mai multe exemple pe care le voi analiza în articolul următor. Cartea lui Ehrman este ușor de citit și pare foarte credibilă. El povestește, într-un mod inteligent, modul în care presupusele erori din textul Noului Testament l-au condus de la creștinism la agnosticism. Toate aceste dezvăluiri, care erau cunoscute în lumea științifică, au dărâmat credința multor creștini, care nu erau pregătiți să înțeleagă problema în profunzime.
Bibliografie:
[1] Dintre lucrările publicate de către aceștia, mai reprezentative sunt următoarele: The text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (ediția a patra, 2005, Bruce M. Metzger și Bart D. Ehrman), Misquoting Jesus (2006, Bart D. Ehrman), Greek Grammar beyond the Basics (Daniel B. Wallace – utilizat de majoritatea școlilor unde se predă greaca veche la nivel intermediar, inclusiv la Universitatea Cambridge), Reinventing Jesus (Daniel B. Wallace), From God to Us: How We Got Our Bible (1980, Norman Geisler și William Nix), În Apărarea lui Isus (ediția 2017, editura Cartea Creștină, pag. 105-117, Lee Strobel și Daniel B. Wallace)