Sunt taine-n viaţă, taine şi minuni
pe care, cu sfială, le aduni.
Nu le cunoşti obârşia prea bine,
dar ştii că vin de sus şi-s pentru tine.

Le înţelegi adâncul ne-nţeles
când te cobori în inimă, ades,
şi-naltul lor îl bănui şi-l ajungi
când, cu iubirea, cerul îl străpungi.

Ci eu, iubito, taina ce ne leagă
o înţeleg când te cuprind, întreagă,
şi-mpreunaţi, în suflet, pe vecie
oficiem eterna cununie.

Căci numai tu, în tot ce fac, eşti tot.
Cu tine cred, cu tine simt, cu tine pot.
Cum de-am ajuns, prin ce alcătuire,
un singur trup, o singură trăire?

Lucrarea este-a Harului. O ştim.
El ne-a topit în dragoste, să fim
perfecta unitate care-mbină
contrastele, în marea-i de lumină...