Pe părinți să-i prețuiți,
Muncit-au ei când erați mici,
Să nu-i uitați când sunt bătrâni,
Căci v-au crescut cu pâine-n mâini.

Strângeți-i la pieptul vostru
Cât mai sunt în viață-acum,
Că v-au ridicat pe voi
Din al nevoilor greu drum.

Fiți cu ei la bătrânețe,
Căci sunt plini ei de blândețe,
Sunt duioși și plini de milă,
Părinții noștri ce suspină.

Nu uitați mânuța caldă,
Inima ce dragoste emană,
Sufletul lor cel trudit
Ce pentru voi ei s-au zbătut.

Nu uitați iubirea sfântă,
Sfatul lor ce vă cuvântă,
Nu-i uitați pe cei bătrâni,
E dureros de-i pierzi tu mâine.

Iertați-i de ei v-au greșit,
Iubiți-i până n-au pierit,
Ei sunt dorul de neîntors
De sub pământul greu și gros.

Ei sunt darul nostru scump
De la Dumnezeul Sfânt,
Care de voi s-a îngrijit
Pân' timpul lor nu sa sfârșit.

Să le fim o mângâiere
În amurgul lor cel greu,
Cum au fost și ei o viață
Scut trimis de Dumnezeu.