În dimineața învierii (Ioan 20:1-8), ucenicii au privit în moduri diferite la mormântul lui Isus Hristos. Ajuns primul la mormânt, apostolul Ioan s-a uitat superficial („blepo” - Ioan 20:5) la mormânt, a văzut fâșiile de pânză dar nu a intrat înăuntru. Multe persoane au această abordare superficială prin care constată anumite lucruri (despre ce spune Biblia sau despre pocăință), trag niște concluzii rapide și nu iau nicio decizie de a-și schimba viața. Însă acest mod superficial de a privi lucrurile poate să aducă multă confuzie în inimile lor. De exemplu, Maria Magdalena, care s-a uitat tot superficial la mormântul lui Isus Hristos („blepo” - Ioan 20:1), a dat prima știre falsă despre înviere, susținând că trupul Mântuitorului fusese furat și mutat în altă parte (Ioan 20:13). De reținut este că oamenii care rămân la acest nivel superficial de abordare a lucrurilor nu vor ajunge niciodată să Îl urmeze cu adevărat pe Dumnezeu. Pe de altă parte, apostolul Petru a ajuns și el la mormânt și a intrat în interiorul lui. El a văzut („theoreo” - Ioan 20:6) fâșiile de pânză și ștergarul care era făcut sul și pus în alt loc. Petru nu a aruncat doar o privire superficială la mormânt, ci a intrat și a analizat cu atenție detaliile din interior. Există oameni care, asemenea apostolului Petru, analizează mai atent lucrurile. Aceștia își formează o idee destul de bună despre ce așteptări are Dumnezeu de la noi. Dar lucrurile încă nu se leagă pentru ei. În altă ordine de idei, apostolul Ioan a intrat și el în mormânt, dar a privit („horao”) cu credință la dovezile din interior. Deși inițial apostolii nu le-au crezut pe femei (Marcu 16:11; Luca 24:11), în fața dovezilor clare, apostolul Ioan a decis să îi acorde credibilitate lui Isus Hristos, care le spusese în repetate rânduri ucenicilor că va muri și va învia după trei zile (Matei 16:21; Marcu 8:31; Luca 9:22; Matei 17:22-23). Această credință [1] se referă la o încredere totală acordată jertfei și învierii lui Isus Hristos. Oamenii care cred mesajul Mântuitorului își văd („horao”) starea lor păcătoasă și cer intervenția lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îi ajută să se pocăiască cu adevărat și îi naște din nou [2].

          Ființa umană are o nevoie adâncă de a trăi veșnic. Această nevoie o determină să se revolte împotriva domniei morții. Pe acest fond, poate apare credința în învierea lui Isus Hristos. Unii spun că povestea mormântului gol este prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar eu afirm că această istorie este atât de frumoasă, încât trebuie să fie adevărată. Un motiv important pentru care cred în învierea lui Isus Hristos este că Îl cunosc pe Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste și El nu se poate resemna în fața unei planete afectate de moarte și de suferință. Dragostea divină va găsi un mijloc de a înfrânge moartea și durerea. Iar învierea lui Isus Hristos ne oferă această garanție că moartea va fi învinsă definitiv într-o zi.

[1] (36) Credința mântuitoare - Resurse Creștine

[2] (60) Șapte lucrări ale Duhului Sfânt - Resurse Creștine