Prieten minunat
Autor: Emil Bulgăr
Album: Lumină albă
Categorie: Incurajare
Ce pot sa fac în mijlocul furtunii
Când valurile-n juru-mi spumegând,
Izbesc necruţător în luntrea vieţii,
Nelinişte în suflet ridicând?

Ce pot să fac, când vâslele-s zdrobite
Și vânturile mi se-mpotrivesc,
Când nu e nimenea în larg cu mine
Și țărmurile-abia se mai zăresc?

Ce pot să fac, mă-ntreb Stăpâne Doamne,
Când jos e marea - val ne-nduplecat...
Când sus e cerul infinit, departe,
Și eu atârn de-un petec de uscat?

Nu pot nimic, aştept doar o salvare... !
În S. O. S. rămân şi mă frământ;
Eu strig mereu: O, cine-mi va apare
Să mă salveze-aicea unde sunt... !

*

Un singur glas răspunde-n depărtare...
Și-o splendidă fiinţă s-a ivit:
Hristos Isus - pe valuri îmi apare,
La glasul Lui, marea s-a liniștit!

Isuse Scump, Îţi datorez salvarea,
Dar Te mai rog, pe mare cât voi fi,
Păstrează pentru mine îndurarea
Și niciodată nu mă părăsi!

Rămâi cu mine pururea în barcă,
Și când vâslesc în linişte, voios,
Dar nu mă părăsi nici când mă-ncearcă
Și vânturi reci, şi valul furios.

Rămâi şi vom pluti pe marea vieţii
Spre țărmul fericirilor de vis,
Căci numai Tu mi-ai fost şi-mi ești Salvarea,
Prieten scump de drum, spre paradis.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/324637/prieten-minunat