O scrisoare către cei din Babilon - scrisoarea prorocului Ieremia trimisă prinșilor de război evrei aflați în Babilon: Ieremia 29.

I. Scrisoarea despre care vorbesc, deși veche de mai bine de două mii cinci sute de ani, este totuși actuală. Bunăoară, Ieremia începe cu următoarele cuvinte: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți prinșii de război, pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: ” (4) Cumva în lume toți oamenii sunt prinși de război. În lupta aceasta spirituală, cosmică, angelică, oamenii au fost capturați de forțe ostile lui Dumnezeu. Planeta pământ se află de partea greșită.

Iată cum comentează C. S. Lewis această realitate: „Creștinismul este de acord cu dualismul că în acest univers se desfășoară un război... El, creștinismul, crede că războiul este unul civil, o rebeliune, și că noi trăim într-o parte a universului ocupată de rebeli”. Toți oamenii sunt robi ai lui Satana și ai păcatelor inspirate de el. Creștinii au înțeles asta, spre deosebire de ceilalți, și își pun toate speranțele în Mesia pentru eliberare și întoarcere în lumea lui Dumnezeu.

II. Când se va întâmpla asta? Evreii deportați de Nebucadnețar își închipuiau că eliberarea și întoarcerea lor la Ierusalim era iminentă. De aceea în captivitate, cu valizele mereu pregătite de plecare, aveau o atitudine necooperantă. Prorooci și văzători mincinoși de tot felul îi încurajau să creadă că re-întoarcerea era imediată. Mă gândesc la mulțimea de proroci și văzători creștini care anunță iminenta întoarcere a Fiului lui Dumnezeu, și o fac de secole.

-Domnul revine, este o certitudine!

-Când?

-Nu știm!

-Ok, nu știm. Dar așa este că e aproape?

-Nu știm! Revenirea și eliberarea pe care o va aduce va avea loc la o dată precisă cunoscută doar de Dumnezeu. Avem câteva elemente orientative descoperite în Cuvântul Domnului, însă data precisă nu o cunoaștem.

-Ce este de făcut atunci?

-Să credem în revenire și să așteptăm eliberarea, iar între timp să fim buni cetățeni în provizortul nostru. Iată care este sfatul lui Ieremia: „Zidiți case, și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor! Luați-vă neveste, și faceți fii și fice; însurați-vă fiii, și măritați-vă fetele, să facă fii și fice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți, și să nu vă împuținați. Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (5-7) Or fi valabile aceste sfaturi și pentru poporul Domnului de astăzi? ...

A-ți auzit cu siguranță zicerea: „Cine nu este bun cetățean pe pământ, nu va fi nici în cer!” Mântuitorul spunea ceva asemănător: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?” (Luca 16:10-11)

III. În ce privește aspirația re-întoarcerii, evreii aceia nu au fost lăsați fără nădejde: „Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, și voi împlini față de voi făgăduința mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.” (10) Cuvântul Domnului s-a întâmplat întocmai. După 70 de ani împăratul Cir a dat celebrul edict de re-întoarcere a captivilor evrei la Ierusalim.

Și creștinilor li se face în Cuvântul Domnului o promisiune de felul acesta, o făgăduiță bună din partea Fiului  lui Dumnezeu: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” (Ioan 14:3b) De ce nu a prelungit Dumnezeu robia necredinciosului Israel? De ce nu-i abandonează Domnul pe ucenicii care s-au îndoit și lepădat de El? Iată răspunsul: „Căci Eu știu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde... Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge din toate neamurile și din toate locurile, în care v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (14)

Promisiunea reîntoarcerii are o împlinire națională în istoria milenară a Israelului și un ecou mondial în existența universală a Bisericii. Revenirea Domnului Isus, unirea celor credincioși în ceruri, descoperirea fiilor lui Dumnezeu, . . iată făgăduința cea bună a Domnului, pentru Israel, pentru Biserică, pentru universul și veșnicia întreagă.

Ceea ce dă forță acestei scrisori către babilonieni este faptul că Ieremia nu este decât pana care notează cuvinte, cuvinte care vin de la Dumnezeu. În repetate rânduri în Biblie se spune: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeu lui Israel”, sau „iată ce zice Domnul”. Valoarea recomandărilor și promisiunilor din această scrisoare, și din întreaga Biblie, este dată de Autor. Slavă Lui!