Nu primi ofertele celui rău!

                                             Matei 4:1-11

            „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

            Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

          Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini. “

            Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. “

           Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe strașina Templului, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră. “

            „De asemenea este scris“, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău. “

           Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie. “

            „Pleacă, Satano“, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești. “

            Cuvântul sfânt ne relatează cum Duhul L-a dus pe Isus în pustie ca să fie ispitit de satan, dar nu L-a lăsat singur ci a stat cu El să-I dea putere.

          Un frățior, care a lucrat mai mulți ani în țările arabe, îmi spunea că dacă un om vorbește împotriva dumnezeului lor „Mahomed”, este urcat în elicopter și este dus în pustie, unde este lăsat singur, numai cu doi litri de apă.

            Omul acela nu poate supraviețui decât câteva ceasuri în situația aceea de singurătate și-n arșița pustiului. Ori, Dumnezeul nostru nu ne lasă niciodată singuri, nici în pustie, nici în cuptor, nici în valea adâncă, nici în boală și nici în sănătate. El niciodată nu te uită. „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip.” Zice Domnul în Isaia 49:15

           Duhul Sfânt, care a stat cu Mântuitorul în pustie timp de patruzeci de zile, I-a dat putere de învingere asupra celui mai aprig și mai grozav vrășmaș: satan. Biruinţă împotriva lui satan ne promite şi nouă, Domnul Isus Cristos, Cel ce a biruit lumea şi pe stăpânul ei.

            În adevăr, la sfârşitul lucrării Sale pe pământ, Domnul Dumnezeu Şi-a întors faţa de la Isus pentru ca să poată fi adus ca Miel de jertfă, dar iarăşi Duhul Domnului a venit peste El şi L-a înviat din morţi. 2 Cor. 13:4 „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu vom fi plini de viaţă.”

        Cuvântul Sfânt îi îndeamnă pe credincioși în 1 Petru 5:9: când vine ispititorul „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă şi el va fugi de la voi.”

            Satan nu vine în fiecare zi să ne ispitească, tot aşa cum în cele patruzeci de zile, cât timp a stat Mântuitorul în pustie, nu L-a ispitit în fiecare zi. Atunci când stai pe genunchi şi ai legătură cu Dumnezeu, cel rău nu te poate birui oricât de mult s-ar strădui, pentru că nu poate să rupă legătura pe care o ai cu Dumnezeul tău şi te lasă până la o vreme, dar la urmă vine arătându-ți gloria lumii și frumusețile ei care desigur sunt trecătoare, încercând să te ademenească de partea lui.

          Tot ce îți oferă Satan și toate lucrurile cu care încearcă să te ispitească sunt ca roua de dimineață, care dispare atunci când se ridică soarele pe cer. Nimic din ceea ce-ți oferă lumea aceasta nu este statornic, toate sunt trecătoare, toate sunt pieritoare și toate duc spre moarte. Ceea ce rămâne veșnic este mântuirea primită de la Dumnezeu prin credința în jertfa de la Calvar.

        Satan nu-ți va arăta niciodată rușinea goliciunii și nici urmările fărădelegilor și ale păcatului, ci îți va arăta distracția, antrenul, veselia care, în final, fiind despărțit de Domnul Isus, te vor duce la marginea prăpastiei, de acolo nu te vei mai putea întoarce cu niciun chip, fără ajutorul harului lui Dumnezeu.

            Satan îți va oferi lumea întreagă, dar la final vei descoperi că nu ai mai mult decât o mână de cenușă, care va fi spulberată foarte curând, de o adiere de vânt.

         În pustie, după patruzeci de zile de post și rugăciune, Domnul Isus Cristos era flămând, însetat și, fără să greșim, putem spune că era epuizat trupește. Cine nu a stat înaintea Domnului zile la rând în post și rugăciune nu înțelege lucrul acesta.

          Este adevărat că omul dinlăuntru se întărește prin post și rugăciune, dar omul de afară se epuizează. Lucrul acesta s-a întâmplat în cazul Domnului Isus în pustie. Iar Satan, care era îmbrăcat în haine strălucitoare, radiind de prospețime, îmbuibat de mâncare și băutură, a prins momentul slăbiciunii lui Isus și a început să-L ispitească.

            „Merită să suferi?”

            „Uită-Te în jurul Tău!” „Merită lumea aceasta păcătoasă să mori pentru ea?”

        „Dacă vrei să cucerești lumea, și omenirea aceasta să fie a Ta, eu ți-o ofer fără suferință!”

           „Este de ajuns să mi Te închini mie și lumea aceasta cu tot ce cuprinde și cu toate bogățiile ei ți le dau Ție.”

            Este atât de simplu să obții lucrurile pieritoare.

            În versetele 8-9 este scris că: „Diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”

            Mare lucru este să ai lumea întreagă la picioare. Care om nu și-ar dori lucrul acesta?

            Oare este vreun om care ar refuza bogăția și belșugul, dacă i le-ar oferi cineva?

            Va zice cineva: „Doamne ia-mi ceea ce am?”

           Dar Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu nu S-a lăsat învins de ispita aceasta mare. A luptat și a biruit, I S-a dat cinstea cea mai mare la Tronul lui Dumnezeu, I S-a dat să șadă la dreapta Tatălui.

            Biruința asupra ispititorului și al ispitelor se capătă în post și rugăciune.

            Cunosc un om care a postit timp de nouăzeci de zile la rând și în tot acest timp a avut mari lupte; iar la urmă a venit încercarea cea mai grea. Și lucrul acesta nu este nimic, deoarece cunosc un alt om care a postit o mie de zile fără excepție și la urmă a trecut printr-un cuptor foarte încins.

           Și cred, am convingerea aceasta, că dacă oamenii aceștia nu ar fi postit și nu ar fi stat în rugăciune zi și noapte, nu ar fi putut să biruiască încercările grele prin care au trecut.

          Cine știe, dacă nu tocmai pentru examenele acelea grele, Domnul Isus le-a pus în inimă gândul postului și al rugăciunii?

            Și Domnul Isus Cristos, înainte de a fi fost ispitit, a stat în post și rugăciune patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pentru ca la final să poată birui ispitele și pe ispititorul.

        Postul și rugăciunea nu sunt numai jertfe aduse lui Dumnezeu, ci sunt zilele de înarmare cu putere divină pentru a birui ispitele și păcatul care stă gata să te înfășoare la tot pasul, dar și pe ispititorul, care stă la pândă ca un leu gata să sfâșie, să rupă, să distrugă.