Viața este cel mai mare dar primit de oameni. Gândul veșniciei există în adâncul ființei umane. Oamenii își doresc să trăiască tot mai mult, regretă trecerea rapidă a timpului și tânjesc după posibilitatea de a trăi veșnic. Se fac eforturi și sunt finanțate diverse studii în medicină, pentru prevenirea îmbătrânirii și pentru prelungirea vieții. Teoria telomerilor este una dintre cele mai revoluționare idei. S-a descoperit că există o legătură între micșorarea lungimii telomerilor și procesele de îmbătrânire și de apariție a bolilor. Scurtarea telomerilor, care se produce atunci când celulele se înmulțesc, este cauzată de incapacitatea organismului de a mai produce suficientă telomerază - o enzimă care reface secvențele de ADN odată cu înaintarea în vârstă. Găsirea unor mecanisme care să evite scurtarea telomerilor în cazul celulelor somatice înseamnă prelungirea vieții peste pragul științific actual de aproximativ 120 de ani.

          Isus Hristos este una dintre puținele persoane atestate istoric care ne promite o viață veșnică fericită, dacă Îl acceptăm în viața noastră ca Domn și Mântuitor. Întrucât miza vieții veșnice este imensă, Isus Hristos merită atenție, pentru a stabili dacă El are credibilitate. Învierea lui Hristos este fundamentul credinței creștine, dar și un test pentru a stabili veridicitatea afirmațiilor lui Hristos. E posibilă viața veșnică? Este învierea lui Hristos un fapt real? Știința poate să decidă dacă viața veșnică și miracolele sunt plauzibile. Însă istoria este cea care ne poate da un răspuns mai concret, întrucât evenimentul învierii este în primul rând unul de natură istorică (pe de altă parte, știința stabilește dacă ceva este adevărat făcând experimente în mod repetat, dar învierea este un eveniment unic, asemenea altor evenimente pe care le consemnează sau le infirmă istoria).

          Multe cărți de o calitate foarte înaltă, unele chiar traduse în limba română, abordează acest subiect. [1] În următoarele articole, voi prelua câteva dintre cele mai bune argumente prezentate în aceste lucrări, pentru a construi un discurs cât mai scurt, dar convingător.

Bibliografie:

[1] Norman L. Geisler, Frank Turek, Nu am destulă credință ca să fiu ateu, pp. 221-323; Lee Strobel, Pledoarie pentru Cristos, pp. 201-269; Lee Strobel, În apărarea lui Isus, pp. 125-194; Lee Strobel, Pledoarie pentru minuni, pp. 75-119; C. S. Lewis, Creștinismul redus la esențe, pp. 139-155