Trăia odată un Om
Cum nu era pe pământ
Și era plin de putere
Încât a biruit și din mormânt

De unde oare atâta putere
Să fi fost un mare zeu
Nu, n-a fost zeu
A fost un Fiu de Dumnezeu

Și din marea Lui putere
La ai Săi le-a dăruit
S-a coborât între ai Săi
Fiindcă atât de mult i-a iubit

Cu umilință întotdeauna
În fața lor S-a aplecat
I-a făcut frați ai Săi
Și picioarele le-a spălat

Și pentru toți a fost un frate bun
Pe toți la El i-a chemat
Cu dragoste și umilință
În fața lumii întregi S-a aplecat