Ce mi-e viața fără Tine, este doar un gust amar, Zile mi-ar fi doar pline, de tristeți fără hotar.

Fără pacea Ta divină, totul pare mai pustiu,
Iar lumina din lumină, stinsă-i... sufletul nu-i viu.

Tu ești raza dimineții, peste inima-mi ce plânge,
Ești speranța mea Isuse, când puterea mea se stinge.

Când mă pierd printre suspine, și mă tem de drumul greu,
Îmi găsesc alin în Tine, Tu ești Dumnezeul meu.

Fără Tine, orice cale, pare rece și străină,
Dar cu harul Tău în vale, și durerea se alină.

Rămâi, Doamne, lângă mine, nu lăsa ca să cad iar,
Căci în viață fără Tine, e doar noapte și amar.

Iar când lumea se arată, cu poveri ce dor prea greu,
Tu rămâi a mea lumină, sprijin sfânt și Dumnezeu.

Când furtuna se ridică, peste gândul meu rănit,
Vocea Ta îmi dă putere, ca din nou să mă ridic.

Nu am aur, nici mărire, nici un nume printre sfinți,
Dar îți dau întreaga-mi viață, cu durerile fierbinți.

Tu cunoști și rana-ascunsă, ce n-o spun nici în cuvânt,
Și atingi cu mâna sfântă, tot ce cade la pământ.

Fă-mi credința mult mai mare, și iubirea mai curată,
Ca să simt în orice clipă, că nu sunt nicicând uitată.

Iar la capătul durerii, după lacrimi și amar,
Să găsesc în brațul milei, veșnicul Tău dulce har.
Amin