Să te asculte Domnul!

                                               Psalmul 20

        „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfânt, și să te sprijinească din Sion!

  Să-și aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, și să primească arderile tale de tot!

            Să-ți dea ce-ți dorește inima, și să-ți împlinească toate planurile tale!

         Atunci noi ne vom bucura de biruința ta, și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.

           Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!

         Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

            Unii se bizuiesc pe carăle lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

            Ei se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.

            Scapă, Doamne, pe împăratul, și ascultă-ne când Te chemăm!”

          Uitându-ne în jurul nostru, fără să cercetăm prea mult lucrurile și chiar fără sa insistăm prea mult, observăm că sunt mulți, foarte mulți oameni în lumea aceasta care se încred în tot felul de închipuiri și în tot felul de lucruri deșarte.

            Unii se încred spre exemplu în icoane făcătoare de minuni, alții în oase uscate, în astre, în zodiace, sau, după cum spune versetul 7, se încred în averile lor, în puterile lor, adică în ei înșiși. Dar nu despre oameni și nici despre lucruri sau închipuiri deșarte vreau să scriu, ci despre Dumnezeul Cel viu.

            Pentru că, dacă există ceva, sau dacă există cineva în care să-ți pui toată nădejdea și în care să te încrezi fără șovăire, Acela este Singurul Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Lucrul acesta îl spune cea mai autorizată voce din univers, vocea Domnului Isus Cristos în Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.”

       Nu există altă ființă în care să-ți pui nădejdea, încrederea, în afară de Domnul Dumnezeu.

            Dacă viața omului s-ar fi limitat la ceea ce este pe pământ și dacă Domnul Dumnezeu ar fi vrut să ne încredem în lucrurile de pe pământ, ne-ar fi spus lucrul acesta. Dar El zice: nu vă încredeți în ceea ce este trecător, nu vă încredeți în ceea ce este pieritor, ci încredeți-vă în cele ce dăinuiesc veșnic.

            Coloseni 3:2 spune: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, și nu la cele de pe pământ.”

          De ce să-ți pui nădejdea în lucruri închipuite sau în făgăduințele deșarte ale oamenilor și să nu te încrezi în Dumnezeul cel viu și adevărat, care nu Și-a călcat niciodată făgăduințele și nu a înșelat niciodată pe nimeni?

            Psalmul 20 este Psalmul încrederii depline în Domnul. Este Psalmul care te îndeamnă și te încurajează să vii cu credință și fără nici o șovăire cu viața ta, cu starea ta, cu întreaga ta ființa înaintea lui Dumnezeu, care-ți promite biruință în luptele fel de fel, izbăvire totală și la final bucurie deplină.

           Versetul 5: „Atunci noi ne vom bucura de biruința ta, și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.”

           Este Psalmul care îți spune să ridici privirile în sus și să-L cauți pe Domnul în toate zilele vieții tale. În cuvintele Psalmului 20, Domnul nu te lasă să bâjbâi în negură și ceață, ci îți spune clar pe cine să chemi în ajutor:

            În versetul 1 spune: Când simți nevoia unui ajutor de nădejde, nu te duce la străini și nu te duce la oameni. Cheamă: „Numele Dumnezeului lui Iacov.”

Apoi, versetul 5 ne îndeamnă să chemăm: „Numele Dumnezeului nostru.” Și în final, în versetul 7, ni se spune să chemăm: „Numele Domnului, Dumnezeului nostru.” Este Psalmul prin care Dumnezeu îți garantează biruința în Numele Fiului Său, Domnul Isus.

            Versetul 8 „Ei, ceilalți, cei ce se încred în închipuiri deșarte și în lucruri pieritoare, se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.”

            Noi ne încredem în Dumnezeul viu în vecii vecilor, care are urechi și ascultă, are ochi și vede, are o inimă mare în care au loc toți cei ce Îl caută cu credință.

            Am vorbit de curând cu un văr de-al meu și-mi spunea: Cum de vi se întâmplă atâtea situații neplăcute vouă, care mergeți la adunare, vă rugați, îl slujiți pe Dumnezeu într-un mod în care noi nu îl facem?

         Nu am știut pe moment ce să-i răspund, pentru că uneori lumea te pune în încurcătură și într-o situație delicată. Dar m-am gândit pe urmă și am constatat că tuturor li se întâmplă în viață lucruri mai mult sau mai puțin plăcute și uneori multora li se întâmpla lucruri grave. Spitalele sunt pline cu fel de fel de oameni: credincioși și necredincioși.

           Diferența este aceea că ei, necredincioșii, cad și nu se mai ridică. Ei rămân la pământ. Ei rămân trântiți în groapa din care nu mai pot ieși. Tocmai de aceea nu se mai văd. Pe ei îi acoperă mocirla neagră a păcatului.

          Dar noi ne ridicăm în picioare și suntem văzuți și suntem o priveliște pentru lumea întreagă, ca niște lumini așezate pe vârf de munte. Tocmai de aceea lumea vede că nouă ni se întâmplă lucruri grozave. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că nu suntem priveliște numai pentru lume, ci suntem clipă de clipă, ceas de ceas sub ochii mângâietori ai Domnului și suntem o priveliște plăcută pentru cerul întreg. Tocmai de aceea, chiar răniți, zdrențuiți de multe ori, rămânem în picioare, ca niște eroi ai Slavei.

           Planul celui rău este acela să-i vadă pe toți copiii Domnului în suferință, prăbușiți la pământ, și dorește să nu se mai audă și să nu se mai vorbească despre pocăiți. Dar Dumnezeul nostru este mai tare. El este mare și El poate să ne ajute să ne ridicăm.

            El poate sa te apuce de mană ca pe Asaf, să-ți întărească genunchii slăbănogiți și să-ți pună picioarele pe stâncă, să fii ca un far la marginea marii văzut de toți „corăbierii”.

            Tot ce trebuie să facem noi, ca oameni pocăiți, este să ne încredem în Domnul și să-L chemăm în ajutor ori de câte ori suntem în nevoi, pentru că El nu lipsește niciodată. El nu-și lasă niciodată copiii la greu.

         Să chemi în rugăciune „Numele Dumnezeului lui Iacov”, așa cum ni se spune în versetul întâi, înseamnă să ai o încredere neclintită în singurul, adevăratul și veșnicul Dumnezeu, care nu te lasă niciodată singur.

         Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, oricare ar fi situația din jurul tău, când alții se îndoaie și se prăbușesc la pământ în deznădejde, tu te ridici în credință, fluturând steagul biruinței pe care este scris un Nume măreț: ISUS CRISTOS. Isus, Domnul meu. Isus, Steagul meu de biruință.