Apostolul Pavel ne spune că există un singur Domn, o singură credință și un singur botez (Efeseni 4:5).

Când aduce în discuție credința adevărată, apostolul Pavel face referire la credința mântuitoare. Conceptul de credință nu este unul abstract, așa cum este prezentat deseori de către cei care nu au legătură cu creștinismul. Epistola după Evrei afirmă în capitolul 11 că ea, credința, este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Este vorba despre o încredere totală acordată lui Dumnezeu și jertfei lui Isus Hristos. C. S. Lewis a făcut următoarea afirmație celebră: „Cred în Dumnezeu aşa cum cred în soare, nu pentru că îl pot vedea, ci pentru că, datorită Lui, toate lucrurile se pot vedea”. 615 Domnul Isus Hristos ne confirmă că nu oricine I se adresează cu apelativul Domn va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar cei care fac voia lui Dumnezeu (Matei 7:21). Este posibil ca unii să facă minuni în numele lui Hristos și totuși să fie lepădați (Matei 7:22-23). Apostolul Iacov ne mai spune că și dracii cred și se înfioară (Iacov 2:19-20). Tot astfel, apostolul Ioan ne vorbește despre niște oameni, unii cu poziții înalte în sinagogă, care, într-un fel, au crezut în Hristos (Ioan 12:42). Deseori, oamenii pot afirma că ei cred într-un anumit lucru, deși în adâncul sufletului lor nu au deloc credință. Este celebru exemplul dat de acrobatul Charles Blondin, care a reușit să parcurgă de mai multe ori traseul dintre cele două părți ale Cascadei Niagara, pe o funie. Deseori, el a traversat această distanță făcând gesturi teatrale (legat la ochi, într-un sac, purtând în spate alți oameni). Deși mulți spectatori credeau, într-un fel, în abilitățile acrobatului, puțini ar fi avut curajul să se lase purtați de către acrobat, de pe un mal al cascadei pe altul. Doar aceștia din urmă aveau o credință autentică în acrobat. O credință autentică îl determină pe om să acționeze în aceeași direcție. Apostolul Iacov afirmă că o credință fără fapte este moartă (Iacov 2:26). Apostolul Ioan ne confirmă că fruntașii sinagogii nu Îl mărturiseau pe Isus Hristos, deși văzuseră minunile Lui și aveau o anumită credință în El. Însă ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu (Ioan 12:42-43). Atunci când un om crede mesajul Domnului Isus Hristos, acesta își vede starea lui păcătoasă și cere ajutor de la Dumnezeu ca să își schimbe viața. Duhul lui Dumnezeu Îl naște din nou pe omul respectiv, după ce Îl ajută să se pocăiască cu adevărat. Apoi, credința mântuitoare îl determină pe om să-L mărturisească pe Dumnezeu. Botezul în apă nu trebuie să fie singurul moment când cineva își afirmă credința în lucrarea Domnului Isus Hristos. Un om născut din nou Îl va mărturisi pe Hristos și după botez. În final, după nașterea din nou începe un proces de sfințire care durează toată viața. Duhul lui Dumnezeu îi dă putere credinciosului să lupte cu păcatele care în trecut îl dominau și Îl ajută să facă fapte glorioase, dumnezeiești. Într-adevăr, o credință mică ne va duce sufletele în rai, dar o credință mare va aduce raiul în sufletele noastre.