Slava Domnului (32)

   Ce HAR pentru noi fii Tatălui, ce HAR deosebit, când Slava Domnului, în Domnul Hristos este mereu cu noi, în noi și peste noi. Chiar atunci când greșim, pentrucă suntem încă în carne, însă, fiindcă nu trăim în carne și nu umblăm în ea, ci în Duhul, Slava Domnului, Hristos în noi, nu ne părăsește. Slava rămâne veșnic peste și în noi. De ce? Pentru că am fost „născuți” în Slavă, în Hristos, El fiind Sămânța Tatălui plantată de Duhul Sfânt în interiorul, în duhul nostru. Suntem ființe duhovnicești, în care Slava Domnului rămâne etern. Sufletul nostru nu a fost „născut” din Tata, ci pe el Tatăl l-a înfiat. El este într-un proces de sfințire, prin care se varsă mereu Duhul, prin inimă în mintea noastră, care vrea să fie înnoită și sufletul curățat de lucrurile omului adamic, vechi și plantat în el lucrurile din Hristos, lucrurile Duhului, până tot domeniul sufletesc este plin de Hristos și Voia Lui, cum este în duh. Când Slava Domnului în Hristos este slăvită în sufletele noastre, înțeleasă, respectată, trăită, umblată, cananiții din Canaanul sufletului nostru se spulberă mereu unul câte unul, după cum călcăm cu talpa piciorului nostru tot mai mult descoperind-i acești inamici răi care ne provoacă numai probleme, îi alungăm, ca să eliberăm Canaanul sufletului nostru, precum odinioară Israel elibera Canaanul lor, dat de Dumnezeu. Duhul nostru a fost sfințit și făcut neprihănit, cu Neprihănirea și Sfințirea Domnului Isus la Cruce, doar, când noi am crezut lucrarea Evangheliei Lui. Fără să vedem, să știm „ne-a născut din nou ” spontan și credem pe baza Cuvântului Său, că suntem născuți din El, devenind „fii” ai Tatălui. Suntem alipiți de Domnul devenind un singur Duh cu El. Suntem „una” cu El. Da, „una” cu El duh, suflet și trup. În înviera duhului nostru mort în Eden nu suntem implicați, dar la realiniera, reabilitarea, readucerea sufletului nostru la relația cu Hristos, fiecare din noi suntem lucrători împreună cu Duhul Domnului. Ascultând și auzind Cuvîntul Lui, Îl primim cu blândețe în sufletele nostre, pentrucă în legământul Lui în care noi am intrat prin Hristos, Dumnezeu a scris legile lui în mintea noastră și le-a pus în inimile noastre, iar acum când Îl auzim Îl îmbrățișem cu blândețe, iar El, Duhul Lui Îl face viu în noi. Astfel Cuvântul Domnului, Slava Domnului Isus Hristos, prin Duhul Lui rodește în noi Roada Lui, pentru o viață de biruință, în toate domeniile în care avem nevoie de creștere, în credință, în identitate, în har, în înțelepciune …. Apoi o și mai mare biriuință este că umplerea Canaanului nostru, care este sufletul nostru, minte, sentimente și voință, cu Adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu, se manifestă nestingherit și în trupurile noastre care și ele au beneficiat de blestemul Egiptului, suferind traume și boli. În Hristos, sufletul și trupul nostru beneficiază de Harul și Binecuvântările Canaanului, ca suflet al nostru și infierea lui a reușit și a fost așezată la nivelul duhului nostru, în Hristos, fiindcă și un copil înfiat beneficiază de toate dreptulrile unui fiu născut de același tată. Astfel duhul nostru, sufletul și trupul nostru sunt întregi, dar „doar” în Hristos, Slava Domnului. În următorul devoțional (33), vom vedea cum se pierdea Slava Domnului în Vechiul Legământ și cum este cu Slava Lui în Noul Legământ. Amin! (va urma)