Veniți cu greul vieții voastre,
La crucea Domnului Hristos,
El poate ridica povara,
La El găsi-ve-ți adăpost.

Doar El cunoaște-a voastră rană,
Și plânsul vostru neauzit,
Cu dragoste vă dă iertare,
Și suflet nou, curat, sfințit.

Nu este chin prea greu pe lume,
Pe care El să nu-l aline,
În brațele-i găsiți odihnă,
Și pacea care-n veci rămâne.

Veniți cu inima zdrobită,
Nu stați departe, nu fugiți,
Căci harul Lui vă dă credință,
Să fiți la capăt mântuiți.

Veniți cu doruri și suspine,
Cu pașii grei și obosiți,
El vă așteaptă cu iubire,
În alergare nu opriți.

Când inima vă este frântă,
Și ochii plâng necontenit,
Priviți spre jertfa de pe cruce,
Prin care omul e sfințit.

În noaptea voastră El e steaua,
Ce nu apune nicidecum,
Vă luminează rătăcirea,
Călăuzindu-vă pe drum.

Chiar de furtuna vieții urlă,
Și valuri mari vă copleșesc,
Hristos rămâne Stânca tare,
Pentru acei care iubesc.

Veniți, cât încă cerul cheamă,
Și glasul Lui e plin de har,
Deschideți inima întreagă,
Primiți al cerului sfânt dar.

La cruce curge îndurare,
Izvor curat și luminos,
Acolo orice suflet află,
Iertarea în Domnul Hristos.

Veniți cu toți, fără de teamă,
Chiar dacă pașii sunt prea grei,
El vă primește cu iubire,
Căci îi iubește pe ai Săi.

La Golgota iubirea sfântă,
A biruit păcatul greu,
Și cel ce vine cu credință,
Va fi păzit de Dumnezeu.

Veniți cu suflet plin de sete,
De pace, har și mângâiere,
Căci Domnul varsă peste oameni,
Izvor de sfântă înviere.

Nu-i drum mai drept spre mântuire,
Nici cale fără de folos,
Decât să mergi cu umilință,
Pe urma Mirelui Hristos.

Nu este noapte-atât de neagră,
Să stingă raza milei Lui,
Căci harul Domnului străluce,
Coboară-n viața orișicui.

Veniți acum cât încă-i vreme,
Și glasul harului se-aude,
Căci Domnul cheamă cu iubire,
Pe toți acei pierduți prin lume.

La poala crucii se revarsă,
Puterea milei lui Hristos,
Și cel ce vine cu credință,
Găsește drumul luminos.

El șterge lacrima ascunsă,
Și rana grea din orice piept,
Ridică omul din țărnă,
Și-l face iar curat și drept.

Când lumea pare fără pace,
Când drumul vieții este greu,
La Golgota găsești speranță,
Și sprijin sfânt în Dumnezeu.

Veniți cu inimi obosite,
Cu gânduri grele și poveri,
Căci Domnul dăruiește viață,
Și har în clipe de dureri.

Acolo dragostea divină,
Cuprinde omul căzut jos,
Și-i dă putere să pășească
Pe calea păcii cu Hristos.

Iar cei ce vin cu pocăință,
Și-l caută cu duh smerit,
Vor moșteni lumina slavei
Prin Fiul Sfânt ce s-a jertfit.

Când pașii vieții vă apasă,
Și drumul pare tot mai greu,
Priviți spre crucea mântuirii,
S-aveți nădejdea-n Dumnezeu.

La Golgota iubirea sfântă,
Nu încetează niciodat’,
Ci cheama inimă ce-i frântă,
Spre harul binecuvântat.

Acolo cel lipsit de pace,
Găsește liniște și har,
Iar cel rănit de grea durere,
Primește mângâieri din dar.

Veniți cu suflete smerite,
Cu dor de cer și adevăr,
Căci Domnul schimbă întristarea,
În cântec sfânt și nou fior.

El nu respinge pe acela,
Ce vine frânt și apăsat,
Îl ia cu drag la pieptul milei,
Și pentru el viața și-a dat.

La poala cruci-i biruința,
Și viața pentru orice om,
Căci sângele vărsat pe cruce
Deschide calea către tron.

Veniți acum cu pocăință,
Cât încă harul stă deschis,
Căci Domnul pregătește-n slavă,
Un loc etern în Paradis.

La crucea sfântă-a biruinței,
Se frânge jugu-apăsător,
Și orice suflet care vine
Primește pace și-ajutor.

Acolo harul curge-ntruna,
Peste cei triști și osteniți,
Iar cei pierduți găsesc lumină,
Și sunt de Domnul întăriți.

Când lacrimile curg în taină,
Și nimeni nu vă înțelege,
Hristos vă vede suferința,
El orice lacrimă culege.

Veniți cu inimile goale,
De tot ce viața v-a zdrobit,
Căci Domnul poate da speranță,
Celui căzut și părăsit.

La Golgota se-aude glasul,
Iubirii fără de sfârșit,
Chemând la viață și iertare,
Căci Domnul e de neclintit.

El schimbă noaptea în lumină,
Și plânsul greu în bucurii,
Dând celor ce-l urmează-n viață,
Nădejde sfântă-n veșnicii.

Veniți și nu priviți în urmă,
Căci harul încă vă mai cheamă,
La poala crucii-i mântuirea,
Și pacea ce nu se destramă.

La Golgota răsună harul,
Ce vindecă pe cel zdrobit,
Și orice inimă rănită,
Găsește cerul mult dorit.

Acolo Domnul dă putere,
Celui căzut sub greul greu,
Și pune pace peste suflet,
Prin mângâierea Lui mereu.

Veniți cu dor și cu nădejde,
Cu pași înceți și tremurând,
Căci Domnul știe orice rană,
Și vă primește suspinând.

Nu este om așa departe,
Să nu-l cuprindă-al Său Cuvânt,
Căci dragostea Lui fără margini,
Mai cheamă oameni pe pământ.

Când vă simțiți fără scăpare,
Și totul pare în zadar,
Priviți spre jertfa mântuirii,
Și veți afla cerescul har.

Veniți cu inimi larg deschise,
Lăsând în urmă orice greu,
Căci Domnul dăruiește pace
Și viață nouă-n Dumnezeu.
Amin