Cu Isus vreau să stau de vorbă!

                                        Psalmul 141:1-4

       „Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!

       Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

          Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!

         Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!”

            În cuvinte clare, sincere și curate, David cere de la Dumnezeu o intervenție grabnică în viața sa zbuciumată, asemuind rugăciunea sa cu tămâia și cu jertfa de seară, arătând prin aceasta cât de importantă este starea de vorbă cu Dumnezeu, în smerenie și cu inimă sinceră.

            În versetul trei David cere de la Dumnezeu ajutor în stăpânirea de sine, pentru a nu cădea în ispita vorbirii de rău, a bârfei, a vorbelor fără rost… „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!”

            În versetul patru el se mai roagă pentru ca Domnul să-l păzească de ademenirile celor răi, și de participarea la ospețele lor asociate cu păcatul. „Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!”

          În ciuda vorbirilor de rău ale „prietenilor”, David ne învață în acest Psalm să nu deznădăjduim, dimpotrivă, să ne ațintim privirile cu încredere spre Dumnezeu care are milă de toți cei ce Îl caută din toată inima. Versetele 9-10: „Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei și de piedicile celor ce fac răul! Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!”

            În cuvintele acestei rugăciuni mă regăsesc și eu și parcă văd și astăzi cum Domnul Dumnezeu m-a ascultat.

         În vara anului 1989 lucram într-o uzină și unul din liderii partidului comunist din vremea aceea mi-a zis: „Dacă nu te înscrii în partid, să știi că s-a hotărât în ședință să ți se ia postul”. Au trecut câteva luni și toți cei ce mi-au vrut răul au căzut la revoluție, iar pe mine m-a ridicat Domnul, pentru că m-am încrezut în El și în ocrotirea Lui. Cei ce au rămas la conducere nu mi-au luat postul, ci mi-au dat unul mai bun și mai bine plătit.

            Așa lucrează Domnul în dreptul celor ce se încred în El.

            Poetul unei cântări duioase spune așa:

„Cu Isus vreau să stau de vorbă, atunci când suntem numai noi, Să-I spun ce n-am mai spus la nimeni, Și apoi să plângem amândoi.

            Să mă uit în fața Lui și să-I spun Lui tot, Și să-I dau lui sarcina ca să n-o mai port”.

           De-a lungul vieții mele pe pământ am stat de vorbă cu foarte mulți oameni; am purtat multe dialoguri pro și contra, unele constructive, altele dimpotrivă, însă cel mai frumos și cel mai plăcut dialog îl am cu Isus, Domnul meu, ori de câte ori mă aplec în Fața Lui.

            Când mă rog, știu că El mă ascultă, de aceea caut, așa cum spun versurile cântării, să-I spun Domnului tot.

            Vin întotdeauna cu credință și caut să-mi golesc inima înaintea Domnului, să-I dau Lui sarcina mea, să-I dau povara pe care eu nu o pot purta, de multe ori.

            Când stai de vorbă cu un prieten și-i spui despre problemele tale, despre poverile, sarcinile care te apasă uneori greu, te ascultă, dar nu poate să facă nimic mai mult, pentru că la rândul lui are sarcini și poveri de dus.

            Cred că fiecare a experimentat lucrul acesta, fără voie, pentru că nu ne propunem să avem experiențe de genul acesta.

            Însă când vii înaintea Domnului și-I povestești Lui tot, nu numai că te ascultă, dar îți și ia poverile, lăsându-ți numai cât poți duce. El este Dumnezeul Atotputernic, și poate să ia și sarcina mea și sarcina ta, prieten drag. El poate lua și purta poverile noastre, de aceea Îl binecuvântăm, așa cum ne învață psalmistul în Psalmul 68:19 unde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră.”

            Spuneți tuturor ce bine este să-L ai pe Dumnezeu atât de aproape și atât de apropiat încât să-I poți spune intimitățile, să-ți poți descărca inima înaintea Lui, știind că El te eliberează de tot ce te apasă.

            Spuneți tuturor că: „Nu-i nimeni să-asculte și nici să-nțeleagă durerile și suspinele” așa cum le ascultă și cum le înțelege Domnul Isus Cristos, pentru că El a suferit batjocori și dureri grozave și știe ce înseamnă durerea sufletului.

            Spuneți dragilor voștri din familie, spuneți celor din lume, dar spuneți-le și pocăiților că: „Nu-i mână mai caldă să mângâie rana și inima s-o aline”, așa cum este mâna rănită a Domnului Isus Cristos.

            Psalmistul David spune: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, și mi-a întărit pașii... ” Psalmul 40:1-2.

          Cu adevărat nădejdea în Domnul nu înșală niciodată, dimpotrivă, El transformă nădejdea în realitate, pentru că ne iubește cu o iubire veșnică.

            Și acum, prieten drag, gândește-te ce înseamnă să-L ai pe Dumnezeu ca Tată care îți aude strigătul, îți vine în ajutor, te ține tare și statornic în credință, îți pune picioarele pe stâncă să poți sta neclintit în zilele grele. Stânca noastră este Cristos, Domnul!

          Dumnezeu nu Se schimbă. El a promis că va fi alături de noi în fiecare zi până la sfârșitul vieții pe acest pământ. Matei 28:20: „…Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

            Atunci când te întorci la El, îți aude glasul și se bucură de tine, Își deschide brațele, te îmbrățișează și te primește cu dragoste, întocmai ca și tatăl din pilda fiului risipitor. Luca 15:20: „Fiul, s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.”

          Cuvintele acestea ne încurajează să ne întoarcem degrabă la Domnul care are milă de noi și să stăm de vorbă pe îndelete cu El.

            Psalmistul spune în 34:5: „Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ți se umple fața de rușine.”

            Lângă Domnul găsim întotdeauna bucurii și odihnă pentru suflet.