Motto: Ps. 90/10 ''Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci
de ani, iar, pentru ce mai tari, la optzeci de ani;
și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este
decât trudă și durere, căci trece iute, și noi zburăm. '''' Amin.

Putem trăi o zi, sau poate o sută...
Ori, putem trăi și nouăzeci de ani...
Lungimea vieții nu ni-i cunoscută,
Și chiar de pare unora mai scurtă
Nu o poate nimeni cumpăra cu bani.

Firul vieții, neîncetat se subțiază
În furca timpului care îl toarce
Și caierul zilelor se împuținează,
Iar sfârâitul fusului ne-avertizează:
"Țărână ești, și-n ea te vei întoarce."

Cine-i creștin se întoarce bucuros
Că lasă în urmă o lume a durerii,
Știind că cine-i drept și credincios,
Acela-i cel ce-adoarme în Hristos
Și va fi trezit cu trâmbița învierii.

Prea repede ne-a părăsit iubitul frate
Și plecarea lui ne doare și mâhnește
Căci lasă în urmă inimile îndurerate...
Dar Dumnezeu, este Suveran în toate
Și El este Acela care hotărește.

Noi ne socotim că a plecat devreme,
Dar Dumnezeu îl știe cât a chinuit...
Domnul i-a auzit și sufletul cum geme,
Și-n îndurarea Lui a hotărât să-l cheme
La odihnă veșnică cu cei ce-au biruit.

A fost un frate drag, un frate prețuit
Pentru credința și purtarea lui aleasă...
Chiar dacă o boală grea l-a chinuit,
În credința lui sfântă a fost de necluntit
Și Domnul, care are milă, l-a chemat acasă.

A rămas în urma lui familia îndoliată...
Scumpa lui soție plânge de durere...
E grea singurătatea ce-o așteaptă,
Dar Domnul nu o părăsește niciodată
Și Duhul Sfânt îi va fi mângâiere.

E grea pentru familia clipa despărțirii,
Căci amintirile îi năpădesc și dor...
Chiar dacă plâng, este-n natura firii,
Dar îi întărește făgăduința reîntâlnirii -
Că până și moartea e ceva trecător.

Sunt amintiri ce nu se uită niciodată,
De aceea despărțirea e atât de grea...
Nici un copil nu va putea uita vreodată
Dragostea și ocrotirea unui tată
Care cu atâta grijă îl înconjura.

În clipa despărțirii plângem în tăcere:
El merge Acasă, noi suntem încă jos...
Dar credința în Dumnezeu ne dă putere
Și-avem o nădejde care-i mângâiere:
Ne vom revedea în ziua lui Hristos!

Ne mângâir Cuvântul, acum la despărțire,
Care ne face cunoscut că-n ceruri sus
E Împărăția cu dumnezeiasca strălucire
A frumuseților nespuse... Și o trăire
Veșnică-n prezența Domnului Isus.

Sunt lucruri veșnice atât de minunate
Pe care știm că și noi le vom vedea...
Și-acum, când inimile-s întristate,
Noi spunem doar: "La revedere, frate!
Va veni și ziua când ne-om revedea!"
Amin.
Alba Iulia la 29 mai 2026, la ]nmorm\ntarea fr. Remus Oltean.