Pastorii sunt persoane chemate de Isus Hristos să reabiliteze biserica Lui. Domnul Isus Hristos este Păstorul cel Bun. Dintre apostoli, Ioan este cel care a fost preocupat mai mult de lucrarea de pastorală. Inclusiv în scrierile sale, apostolul pune accent pe dragostea lui Dumnezeu și pe faptul că noi trebuie să ne iubim unii pe alții. Pastorii învață de la Isus Hristos cum să relaționeze cu cei pe care îi slujesc. Aceștia sunt preocupați să îi ajute pe ceilalți, mai ales pe cei mai slabi. Deseori, ei își sacrifică timp și resurse pentru a-i consilia pe frații lor de credință. Asemenea lui Isus Hristos, aceștia investesc în persoane în care nu multă lume investește și cred în lucruri în care nu mulți ar crede. Isus Hristos a fost acuzat că s-a întâlnit cu vameșii și păcătoșii. Tot așa, și pastorii, în loc să caute interese lumești, îi caută pe cei mai disprețuiți și pe cei mai deplorabili oameni. Când Isus Hristos s-a smerit și le-a spălat picioarele ucenicilor, El le-a dat acestora o lecție de pastorală și de smerenie. Lecția aceasta trebuie învățată de orice creștin, însă îndeosebi slujitorii trimiși de Isus Hristos trebuie să-și îmbunătățească acest aspect (nu mă refer doar la pastori). Când relaționăm cu oameni din diferite categorii sociale, deseori trebuie să ne smerim, uneori pentru a-i asculta și înțelege, alteori pentru a-i învăța și evangheliza. În altă ordine de idei, pastorii nu sunt directori și nici manageri. Biserica nu este o companie unde pastorul administrează banii primiți de la străini sau de la membri. Cel mai bine ar fi ca un alt om, cu calități administrative, să gestioneze partea financiară a bisericii. Și să intermedieze, sub supravegherea bisericii, relațiile financiare cu străinii. Modul în care s-au gestionat aceste lucruri în unele biserici a generat scandaluri, motive de invidie, bârfe. Nici nu contează cât de fondate sunt acuzațiile aduse de oameni unor lideri spirituali. Omul lui Dumnezeu, pastorul, nu trebuie să fie târât în tentații de felul acesta. Astfel, el va fi scutit de încă o ispită (cea a banilor) și se va concentra pe ce are de făcut, adică pe slujba pastorală. Știm că un slujitor poate trăi din lucrarea pe care o face. Este regretabil când vedem în fruntea bisericilor oameni care au multe valențe în domeniul financiar și mai puține afinități spirituale. Oricare dintre liderii bisericilor (pastori, preoți, episcopi, arhiepiscopi, patriarhi, preasfinția sa, vicarul lui Hristos) poate ajunge în această stare jalnică dacă nu veghează. Blestemul pungii cu bani l-a trimis pe Iuda „la locul lui”, pentru veșnicie. Știm că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Din nefericire, același blestem al pungii îi va trimite și pe mulți alți așa-ziși lideri spirituali tot la „locul lor” și tot pentru veșnicie.