Doctrina numită cesaționism susține că darurile Duhului Sfânt și unele slujbe ale lui Isus Hristos au încetat să se mai manifeste după încheierea Canonului Scripturii. În continuare, voi aduce șapte argumente împotriva acestei învățături, pe care o consider foarte nocivă.
Unii cesaționiști invocă pasajul din 1 Corinteni 13:8-10 pentru a-și argumenta teoria. Dar expresia „ce este desăvârșit” nu se referă aici la Canonul Scripturii. Mai degrabă putem înțelege că textul face aluzie la starea noastră eternă, când noi vom fi acasă, în cer. Există multe lucruri pe care, în viața de pe pământ, noi le cunoaștem parțial. Înțelegerea noastră este și ea limitată. Dar când vom ajunge în glorie cu Dumnezeu, vom cunoaște mult mai mult decât acum. Atunci nu va mai fi nevoie ca adevărurile divine să fie transmise în mod supranatural, prin darurile înțelepciunii și cunoștinței (la aceste daruri se referă Pavel când spune că profețiile și cunoștința se vor sfârși; este evident că în cer va exista cunoștință; Dumnezeu Însuși este singura Ființă din univers care este omniscientă).
Biserica trebuie zidită în toate generațiile și uneori, în anumite zone, temelia trebuie pusă din nou. Mireasa lui Isus Hristos nu poate fi privată de o parte din arsenalul spiritual pe care Dumnezeu îl pune la dispoziție. Atât slujbele spirituale cât și darurile spirituale sunt date pentru folosul bisericii lui Isus Hristos. Este nevoie de aceste daruri, mai ales în contextul în care atât de puțini oameni înțeleg în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu (drept dovadă, avem multe erezii pe piață). Tot astfel, există puțini oameni vizionari (apostoli, profeți) care să vorbească din partea lui Dumnezeu în momente dificile pentru națiunea noastră.
Mântuitorul nostru știe mai bine de ce are nevoie biserica Lui, în fiecare generație. Nu putem noi să-I impunem un anumit mod de lucru. Însă cesaționismul vrea să Îl limiteze pe Dumnezeu. Până la urmă, cine suntem noi să Îi spunem Duhului Sfânt ce să facă și ce să nu facă?
Întrucât toate darurile Duhului Sfânt sunt supranaturale (nu doar cele 9 din 1 Corinteni 12:8-11), nu cred că există cesaționist care poate să explice de ce tocmai aceste 9 daruri au încetat. Mă gândesc că niciun creștin nu ar spune că darurile cârmuirilor și ajutorărilor nu se mai manifestă, deși acestea sunt tot supranaturale (1 Corinteni 12:28). Prin urmare, cesaționiștii par să considere că listele de daruri ale Duhului Sfânt oferite în Biblie sunt ca un meniu cu diverse feluri de mâncare, din care își aleg doar ceea ce le place. Pe de altă parte, alți credincioși pot avea prejudecăți, după ce au văzut multe falsuri în bisericile continuaționiste. Însă noi nu trebuie să ne formăm teologia în funcție de experiențele negative pe care le avem.
Apostolul Pavel nu ar încuraja bisericile să practice darurile spirituale (1 Corinteni 12:31; 1 Corinteni 14:1-5) dacă acestea ar înceta să se manifeste după câteva secole. Pavel era conștient că aceste daruri sunt date pentru zidirea bisericii, până când va reveni Isus Hristos ca să ne ia cu El în cer. De fapt, pasajul din 1 Corinteni 13:8-10 admite că profețiile și vorbirea în limbi vor continua până când ajungem în cer, cu Domnul.
Slujbele de apostol și de profet nu au încetat, chiar dacă nu se mai pot adăuga noi cărți la Canonul biblic. Toate slujbele spirituale din Efeseni 4:11-15 continuă până la revenirea lui Isus Hristos. Oficiul de apostol despre care ne vorbește Pavel în cartea Efeseni nu îi include doar pe cei 13 apostoli principali. Într-adevăr, aceștia sunt unici în istoria bisericii. Însă Pavel admite că există și alți apostoli, în afară de cei 13 care au pus temeliile bisericii creștine. Până la urmă, toate aceste slujbe sunt utile pentru desăvârșirea credincioșilor și pentru zidirea trupului lui Isus Hristos. Însă pastorii, învățătorii și evangheliștii nu pot suplini lucrările pe care trebuie să le facă apostolii și profeții.
Cesaționismul este ușor de demontat dacă analizăm modul în care pătrunde Evanghelia în locuri unde oamenii nu au acces la Biblie. Este vorba despre țările din Lumea a treia, unde gradul de analfabetism este încă mare și unde asistența medicală este destul de limitată. În astfel de zone oamenii nu au un corespondent în cultura lor pentru păcat și mântuire, iar lumea spirituală este extrem de reală și vizibilă (e. g. vrăjitorii, forțe oculte). Dumnezeu operează prin miracole pentru a compensa aceste neajunsuri. Minunile arată puterea lui Dumnezeu, fără ajutorul limbajului, dar reprezintă și un mijloc de vindecare pentru cei aflați în suferință. Apoi, miracolele arată autoritatea lui Dumnezeu, într-o societate dominată de forțe demonice care pot fi învinse doar prin asemenea mijloace. [1] Pe de altă parte, visele au început să ia amploare în lumea musulmană. Un număr mare de persoane susțin că Isus Hristos, îmbrăcat într-o haină albă, li s-a arătat în vis, le-a spus că îi iubește, le-a confirmat că și-a dat viața pentru ei și le-a cerut să Îl urmeze pe El. În unele ziare din Egipt, societățile misionare creștine au început să publice tot felul de mesaje în acest sens, îndemnându-i pe musulmanii care au avut vise cu un om îmbrăcat în alb să îi contacteze. Dar un musulman devotat nu ar avea niciun motiv să inventeze un asemenea lucru. Convertirea la creștinism i-ar atrage probleme în familie, în societate și, în unele cazuri, chiar condamnarea la moarte. În plus, majoritatea persoanelor care au raportat aceste vise nu beneficiază de un context care să facă probabile viziunile respective. Mulți dintre ei nu au avut ocazia să întâlnească creștini sau să audă că Isus a murit pentru păcatele lor. Alte persoane din țări mai sărace nici măcar nu știu să citească. Apoi, Coranul neagă că Isus Hristos a murit pe cruce, că Allah ar fi avut vreun fiu sau că cineva ar putea plăti pentru păcatele omenirii. Având în vedere și ce s-a întâmplat în perioada cruciadelor, este ușor de înțeles de ce mulți musulmani nu ar fi deschiși să discute despre credință cu un creștin. Însă în asemenea contexte, în care mijloacele umane de evanghelizare sunt limitate (un mare număr de musulmani nu au acces la Biblie), Dumnezeu intervine și le vorbește musulmanilor prin vise. După ce ei au aceste viziuni, sunt mai deschiși să afle mai multe lucruri despre Isus Hristos. Dumnezeu le scoate în cale creștini care îi îndrumă să citească Biblia, să-și predea viața lui Hristos și să încheie un legământ cu El. Isus Hristos îi onorează, prin faptul că li se arată direct și le inspiră dragoste, acceptare, har. Cu siguranță că mulți dintre cei care s-au convertit în acest fel și-au riscat poziția socială si familială, integritatea fizică și chiar viața. Nu este de mirare că o mare parte dintre musulmanii care îl acceptă pe Isus Hristos sunt pregătiți să sufere sau chiar să moară pentru credința lor. Multe istorisiri frumoase în legătură cu convertirile din lumea musulmană se regăsesc în cartea lui Tom Doyle. [2] Toate aceste mărturii ne arată cât de fals este cesaționismul.
Bibliografie:
[2] Tom Doyle, Dreams and Visions: Is Jesus Awakening the Muslim World? , 2012