Am spus că voi cânta întotdeauna
De dragul Tău, Mântuitorul meu,
Însă, când s-a dezlănțuit furtuna,
Să cânt mi s-a părut atât de greu.

Gigantice, talazurile mării
Cu brațe umede m-au înșfăcat;
Mi-au amuțit cuvintele cântării,
Și pentr-un lung moment m-am tulburat.

Mi-a fost ușor în zilele senine,
Dar cum să cânt în iureș de stihii?
Văzând că ești în adevăr cu mine,
Și mâna mea în mâna Ta o ții!

Mi-ai dovedit că brațul Tău cel tare
E mai puternic decât orice val
Când m-ai eliberat din încleștare
Și-n siguranță m-ai adus la mal.

Ajută-mă și-n mijlocul furtunii
De laudă un imn să pot avea,
Nu fiindcă sunt deasupra slăbiciunii,
Ci fiindcă ești mai mare decât ea.