Iertarea păcatelor poate fi acordată doar de către Dumnezeu (Isaia 44:6). Prin Dumnezeu înțelegem o Ființă care se exprimă în trei Persoane: Tatăl, Fiul (Isus Hristos) și Duhul Sfânt. Aceste Persoane au aceeași natură, aceleași scopuri, dar roluri diferite. Păcatul este o ofensă adusă, în primul rând, la adresa lui Dumnezeu. Biblia ne confirmă, în repetate rânduri, că doar Dumnezeu poate ierta păcatele. Nici iudeii și nici primii creștini nu și-au arogat niciodată asemenea drepturi. În Psalmul 51:4, împăratul David își recunoaște crima și adulterul. Când a premeditat moartea lui Urie și s-a culcat cu soția lui, David a păcătuit împotriva acestor oameni. Însă dincolo de acest aspect, el a recunoscut că întâi a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și că faptele lui L-au ofensat în primul rând pe Dumnezeu. Dumnezeu este Sfânt, El nu poate să păcătuiască și El urăște păcatul. Iar David a fost nevoit să-și mărturisească păcatele, în primul rând înaintea lui Dumnezeu. Nici profeții Vechiului Testament nu aveau dreptul să le ierte oamenilor păcatele. Ezechiel ne arată că rolul pe care Dumnezeu i l-a dat este doar acela de a-i înștiința pe oameni cu privire la starea lor, pentru a le oferi șansa să se întoarcă la Dumnezeu și să fie iertați (Ezechiel 3:17-21).

          Noul Testament aduce în prim plan Persoana lui Isus Hristos. El are capacitatea de a face tot ceea ce poate face Tatăl (învie morții, judecă lumea - Ioan 5:19-23), pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul la fel cum Îl cinstesc și pe Tatăl. De aceea, nu este de mirare că Isus Hristos are capacitatea de a ierta păcatele oamenilor. În plus, El poate face asta în calitate de Mântuitor (fără vărsare de sânge nu există iertare – Evrei 9:22; prin sângele Lui avem iertarea păcatelor – Efeseni 1:7). Isus Hristos își arogă acest prerogativ în cazul slăbănogului pe care l-a vindecat (Marcu 2:8-11), al femeii păcătoase (Luca 7:47-50) și al tâlharului de pe cruce (Luca 23:32-43).

          Anumite texte biblice ar putea sugera că și oamenii pot primi mandatul de a ierta păcatele altora. În Matei 18:18, li se spune ucenicilor că ceea ce vor lega pe pământ va fi legat în cer, iar ceea ce vor dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. În Ioan 20:23, textul pare și mai clar, deoarece Isus Hristos le spune ucenicilor următoarele lucruri: „Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute”. Există câteva principii de interpretare a Bibliei, de care ar trebui să ținem cont atunci când analizăm un text: contextul în care anumite afirmații sunt rostite, analiza tuturor textelor biblice care abordează tema respectivă.

          Nicăieri, în Biblie, nu se mai spune că vreo ființă umană ar avea prerogativul de a ierta păcatele. Nici apostolii nu au înțeles în acest mod cuvintele Domnului Isus. De aceea, în lucrările pe care le-au făcut, apostolii niciodată nu și-au arogat dreptul de a ierta păcatele. În Faptele Apostolilor 10:42-43, Petru mărturisește că Isus Hristos le-a poruncit să ducă mai departe mesajul Evangheliei, mesaj care specifică faptul că iertarea păcatelor se primește prin credința în Isus Hristos. În același mod, apostolul Pavel ne învață, în Faptele Apostolilor 13:38-39, că iertarea păcatelor se poate realiza doar în baza jertfei lui Isus Hristos. Având în vedere aceste aspecte, este corect să privim la contextul larg în care Mântuitorul a făcut afirmațiile din Matei 18:18 și Ioan 20:23. Mandatul ucenicilor este vestirea Evangheliei. Astfel, oamenii sunt conștientizați de starea lor de păcat și de jertfa lui Isus Hristos, care poate reface relația dintre ei și Dumnezeu. În baza jertfei și învierii lui Isus Hristos se poate obține, prin credință și pocăință, iertarea păcatelor. În acest sens, ucenicii puteau ierta sau ține păcatele oamenilor. La auzul Evangheliei, oamenii aveau șansa de a crede în Isus Hristos și astfel ajungeau să fie iertați. Pe de altă parte, textul din Matei 18:18-20 poate fi interpretat și altfel. În Efeseni 6:12, apostolul Pavel ne spune că noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva unor forțe demonice care sunt în locurile cerești. Dacă noi ne vom ruga cu credință, dacă ne vom sfinți și vom lupta cu răutatea din ființele noastre, dacă noi vom spune numai adevărul, atunci, prin puterea Duhului Sfânt, îl vom lega pe Satan. Dumnezeu nu va lăsa ca forțele demonice (din locurile cerești) să zădărnicească lucrările pe care le facem noi pentru El, pe pământ. Avem deci posibilități imense alături de Dumnezeu.

          Fecioara Maria, papa de la Roma sau sfinții care au murit nu ne pot ierta păcatele. Nici biserica nu are această autoritate. Biserica trebuie să vestească Evanghelia, să se roage pentru cei care încă sunt în viață și să lase în seama lui Dumnezeu lucrurile care stau doar în puterea Lui.