Aline! ...

Mă bucur mult, că am
Un prieten bun pe lângă mine
Și nu o bulă de săpun, Aline! ...

Deși n-am mers, pe-un drum comun
Ei, bine
Avem ideile-n comun Aline! ...

Cine ne-a adunat pe noi
N-a făcut lucru rău, ei bine
Cred c-a făcut-o Dumnezeu, Aline! ...

Ne completăm noi într-un fel
Și asta a făcut-o Cine? ! ...
Căci suflete ni le-a dat chiar El, Aline! ...

Lasă poverile aici,
Și nu lua una cu tine,
Nu suntem oameni cunoscuți, ci mici, Aline...

Sufletul treaz, lipsit de vin, pleacă cu tine...
Poate-o să ai și tu-n sfârșit,
Un cer senin, unde va fi extrem de bine
Dragă Aline! ...

Acum înspre apus de soare,
În piept inima, mă doare,
De-ntreaga lume și de tine
Și sufletul e trist și plânge, ades în mine
Aline! ...

Tot ce s-a strâns pe-acest pământ
Are sfârșitul lui, pe rând,
Și mă simt obligat a spune,
Suntem toți bule de săpun, fragile-Aline! ...

Dar mai sperăm, c-avem în Cine,
Un Om ales, mort pentru-o lume,
Un lucru ne-nțeles de nime,
Așa desăvârșit Aline! ...

El ne va cântări, odată
Pe-un taler drept de judecată,
Ne dă numai, ce se cuvine
Mie și ție, că ne știe,
De prunci ce-i creștea, pentru Sine,
Aline...

Blându Ioan
25.05. 2026.