Și dacă n-ai fi fost Tu soare de-adevăr
Aș fi-nghețat ca muntele minciunii
Aș fi căzut ca florile de măr
Sub râsul trist și ruginit al lunii.

Dacă treceai pe lângă mine ne divin
Ca ceara din micita lumânare
Aș fi rămas un fum obscur, străin
De tot ce frumusețea cerului Tău are.

Dacă veneai în lume ca un mag
Doar cu un sac umplut cu milostenii
Înconjurând pământul în zigzag
Și-n loc să mori făceai nespuse denii,

Dacă prin inimă-mi treceai cu nepăsare
Cum prin imperiu defilau cezarii
Doar urma pașilor lăsând în calendare
Cu vameșii, aprozii și pescarii,

Aș fi rămas un om de patimi supt
Nevăzător, pierdut, înzăpezit
În vechi nămeți, de mântuire rupt,
De ancestrala lege chinuit.

Dar Tu ai pus lumină-n ochii mei
Mi-ai dat Cuvântul (pironit pe cruce)
Și Te-ai jertfit, cu mine să închei
Un legământ care în cer mă duce.