Bisericile tradiționale au pervertit adevărata închinare, prin închinarea la sfinți și la icoane. Tot astfel, unii adventiști consideră că doar ei sunt închinători adevărați, pentru că se închină sâmbăta, în timp ce restul cultelor religioase se închină duminica. În acest articol voi prezenta șapte principii fundamentale care definesc relația dintre creație și Creator, în legătură cu subiectul închinării.

          Creația admiră, cinstește Ființa Creatorului și I se închină. Creația nu se închină altei creații și nici Creatorul nu se va închina niciodată în fața creației Sale. Încă din Vechiul Testament, în Exod 20:2-6, poporului Israel i s-a cerut să-I aducă închinare doar lui Dumnezeu. Iudeilor li s-a interzis să-și facă chipuri cioplite sau vreo înfățișare a lucrurilor care se află în univers (pentru a le aduce închinare). Încălcarea acestor porunci atrăgea blesteme până la a treia și la a patra generație. Nu este greu de înțeles de ce Dumnezeu a dat aceste porunci. Întrucât El este Creatorul, Dătătorul vieții, Sursa vieții veșnice și Făuritorul mântuirii omenirii, doar El merită toată slava și închinarea. El este sfânt (fără greșeală, plin de dragoste, deține adevărul absolut), atotputernic (omniprezent, omnipotent, omniscient) și etern (nu are început și nici sfârșit, este Alfa și Omega). Nicio creatură nu are aceste atribute și, prin urmare, nu poate pretinde închinare.

          Este ușor de intuit din ce motive a interzis Dumnezeu închinarea la chipuri cioplite și la imagini (putem înțelege și icoane). Unele dintre acestea nu Îl reprezintă pe El, ci înfățișează alte creaturi. Alte imagini susțin că Îl reprezintă pe Dumnezeu. Însă ar fi o aroganță mare și o blasfemie din partea unui om să pretindă că, în starea lui curentă (afectat de păcat), ar putea avea o imagine corectă a Dumnezeului nevăzut. Însuși profetul Moise a putut vedea doar spatele lui Dumnezeu, căci i s-a spus că omul nu poate să vadă fața Lui și să rămână în viață (Exod 33:18-23). De aceea, toate încercările de închinare în fața altor creaturi sau a unor reprezentări prin chipuri cioplite, icoane și imagini, erau considerate idolatrie la evrei. Cei care practicau aceste lucruri cădeau sub blestemul lui Dumnezeu (Exod 20:4; Deuteronom 27:15; Psalmul 97:7).

          În Noul Testament ni se revelează mai clar a doua Persoană din Ființa lui Dumnezeu, Isus Hristos. În Ioan 5:17-27 ni se spune că Tatăl dorește ca toți să-L cinstească pe Fiul, pe Isus Hristos, așa cum Îl cinstesc pe El. Nicăieri, în Biblie, nu ni se spune că Dumnezeu dorește ca noi să-i venerăm pe alți oameni, indiferent cine ar fi aceștia. Dorința lui Dumnezeu Tatăl este ca noi să-L onorăm pe Isus Hristos, așa cum Îl cinstim pe El. Apostolul Pavel afirmă că Isus Hristos S-a smerit, S-a dezbrăcat de gloria cerească și S-a coborât pe pământ, ca să moară pentru păcatele noastre (Filipeni 2:6-8). De aceea, Dumnezeu ne poruncește tuturor să Îl venerăm pe Isus Hristos. Căci numele Lui este mai presus de orice nume (Filipeni 2:9-11).

          Biblia interzice închinarea înaintea oricăror creaturi, fie acestea și îngeri. Apostolul Ioan a dorit să se închine în fața îngerului care i-a revelat ce se va întâmpla în vremurile din urmă. Însă îngerul i-a spus să se ferească să facă așa ceva, deoarece toate creaturile din univers trebuie să Îl venereze numai pe Dumnezeu (Apocalipsa 19:10). Îngerul a mărturisit că el este doar un slujitor al lui Dumnezeu, asemenea fraților de credință ai apostolului.

          Isus Hristos ne spune că Dumnezeu Tatăl dorește închinători în duh și în adevăr (Ioan 4:20-26). Duhul lui Dumnezeu ne învață cum să ne rugăm și rugăciunile noastre trebuie să aibă la bază adevărurile Bibliei. Iar Biblia ne învață că noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și nicidecum unei alte ființe din acest univers.

          Unii adventiști susțin că este greșit să considerăm ca zi de odihnă și închinare duminica, în dauna sâmbetei. Aceeași problemă o avea și femeia samariteancă, care nu înțelegea de ce iudeii merg în Ierusalim pentru a I se închina lui Dumnezeu (Ioan 4:20). Însă Isus Hristos îi răspunde femeii într-un mod extraordinar. Închinătorii adevărați nu sunt cei care merg să se închine într-un loc sau altul și nici cei care aleg o zi sau alta pentru odihnă. Dumnezeu Tatăl dorește altfel de închinători, care să se închine în duh și în adevăr. Până la Isus Hristos, poporul Israel avea o zi specială, în fiecare săptămână, pentru închinare și odihnă, numită Sabat. Isus Hristos a revoluționat modul în care iudeii înțelegeau Sabatul, făcând vindecări în ziua Sabatului și atrăgându-și ură din partea fariseilor (care Îl acuzau că nu respectă Sabatul – Matei 12:1-14). Însă Isus Hristos este Domn și al Sabatului (Matei 12:8). Înainte de Isus Hristos, evreii trăiau după legea iudaică, adică după vechea slovă. Astfel, ei aveau conceptul de zi de odihnă. Însă cei născuți din Isus Hristos îi slujesc lui Dumnezeu într-un duh nou (Romani 7:1-13). Pentru ei, nu se pune problema unei anumite zile de odihnă, ci a unei Persoane în care își găsesc odihna. Creștinii se odihnesc în Isus Hristos (care locuiește, în fiecare zi, în inima lor – Ioan 14:23). Așadar, pentru creștini, fiecare zi ar trebui să fie un Sabat. Noi ne odihnim în Isus Hristos și ne închinăm înaintea Lui în fiecare zi, nu doar sâmbata sau duminica. Sigur, ca oameni, avem nevoie și de odihnă fizică (acesta era un alt scop al Sabatului, la iudei) și de zile în care să ne unim cu frații noștri, în părtășie, rugăciune și studierea Cuvântului. Nici în acest caz, nu contează în ce zile din săptămână facem aceste lucruri, ci este important să le facem. În concluzie, discuția „sâmbătă vs duminică” este inutilă și nu are legătură cu închinarea pe care o așteaptă Dumnezeu Tatăl de la noi.