Secretul biruinței!

                                            Isaia 45:18-20

            „Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, și nu este altul!

            Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colț întunecos al pământului. Eu n-am zis seminței lui Iacov: «Căutați-Mă în zadar! » Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept. “

           „Strângeți-vă, veniți și apropiați-vă împreună, voi cei scăpați dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce își duc idolul de lemn, și cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mântuiască.”

          Scopul lui Dumnezeu în creație nu a fost acela de a o lăsa la voia întâmplării, la îndemâna dumnezeilor falși; dimpotrivă, El a creat totul pentru Sine și pe om l-a făcut ca să trăiască o viață din belșug. (Vers 18).

            Tocmai de aceea, de la facerea omului, Domnul Dumnezeu l-a chemat să fie aproape de El și reciproc să-și găsească plăcerea unul în celălalt. În scopul acesta Dumnezeu a făcut primul pas coborând în fiecare zi, în răcoarea dimineții, să stea de vorbă cu Adam și cu Eva, până într-o zi când, prin înșelăciunea șarpelui celui vechi, au păcătuit înaintea Făcătorului lor.

            Geneza 3:8 „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.”

          Trist este faptul că istoria se repetă și, până în zilele noastre, Domnul Dumnezeu cheamă oamenii la pocăință, dar cei mai mulți „se ascund” în „întunericul” lumii crezând că Dumnezeu nu-i vede acolo.

         Unii se „ascund” în spatele ritualurilor, al icoanelor, alții în spatele preoților, duhovnicilor și încearcă să răspundă chemării lui Dumnezeu prin intermediul lor.

            Alții caută Fața lui Dumnezeu „ascunzându-se” în spatele pastorilor, al prezbiterilor, al proorocilor; neînțelegând faptul că Domnul Dumnezeu vrea ca fiecare om să stea față în față cu El și să poarte împreună un dialog.

         Oamenii care se apropie de Dumnezeu prin „intermediari” sunt descriși (printre rânduri) în Scriptură ca fiind lipsiți de înțelepciune și discernământ duhovnicesc, deoarece se încred în creație, în obiecte făcute de mâna omului sau în oamenii creați, în loc să se încreadă și să se închine Creatorului în duh și adevăr, așa cum cere Mântuitorul în Evanghelia după Ioan 4:23: „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl.”

            Însă apostolul Pavel scrie la Romani 1:26 „căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!”

         Mulți așteaptă să se roage pentru ei Biserica, sau preotul, duhovnicul și păstorul, crezând că numai așa îi ascultă Dumnezeu. O astfel de credință nu aduce biruință în încercări. Iacov fratele Domnului Isus scrie în Epistola sa 5:13a: „Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage!” Prin urmare, fiecare trebuie să se roage pentru sine.

            David, om după inima lui Dumnezeu, căuta mereu un loc lângă Chivot și lângă inima lui Dumnezeu, căutând Fața Domnului, ca să stea pe îndelete de vorbă cu El.

 Psalmul 27:8 „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!”

            Să te încrezi în Dumnezeu, să cauți Fața Lui și să stai de vorbă cu El pe îndelete, fără intermediari; acesta este unul din secretele biruinței creștine!

            Iuda Iscarioteanul s-a încrezut în oameni și în banii lor, și a căzut, a fost învins, pierdut pentru veșnicie. Matei 26:14-15: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre? Ei i-au cântărit treizeci de arginți.” Astfel Iuda a luat în mâna lui arginții, l-a vândut pe Isus, apoi și-a luat viața.

            În schimb Petru, deși se lepădase de Isus, Învățătorul, în curtea marelui preot, s-a întors cu lacrimi și s-a lipit de Domnul cu toată inima, biruind astfel în lupta cu ispititorul. Matei 26:75: „…Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.”

            Lucrurile acestea ne arată faptul că există o zi, o clipă, când omul poate să cadă în păcat și să se depărteze de Dumnezeu, dar există de asemenea o zi, o clipă, a revenirii, a revigorării duhovnicești când Domnul Isus te ia pe brațele Sale și, ridicându-te, îți dă biruință.

            Așadar, un alt secret al biruinței stă în întoarcerea cu pocăință și rămânerea lângă Domnul Isus.

            Romani 8:37: „Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit, prin Isus Cristos, care este Domnul”

            Noi suntem lucrarea mâinilor Lui. „Dumnezeu a făcut ca toți oamenii să locuiască pe fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, astfel ca fiecare să-L caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească chiar bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare.”

            „Căci în El avem viața, mișcarea și ființa” după cum este scris în Faptele Apostolilor 17:26-28. Noi suntem lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și El poartă de grijă tuturor celor care caută Fața Sa. El este Apărătorul, Eliberatorul, Mântuitorul, Scutul și Răsplata noastră cea foarte mare.

          „Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colț întunecos al pământului.”, zice Domnul în versetul 19. Spre deosebire de „practicile secrete” și fără valoare ale dumnezeilor veacului acestuia, Dumnezeul cerului și al pământului S-a descoperit lumii întregi prin Fiul Său, Isus Cristos, pe care L-a trimis pe pământ și, prin El, a vorbit lumii întregi; nu în ascuns, în peșteri sau case dosite, ci pe coline, pe înălțimi, în sinagogi, în auzul tuturor.

            Dumnezeu nu cheamă oamenii la El în zadar, ci îi cheamă la mântuire, la adevăr și biruință asupra păcatului. Ioan 1:10,12: „El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

            Când trecem prin furtuni, El ne ține cu mâinile Sale puternice ca să nu ne clătinăm în credință; chiar vântul și valurile Îl ascultă, de aceea nu trebuie să ne temem de nimic, ci să ne punem toată încrederea în El, căci Domnul este Creatorul; prin cuvântul Lui a adus universul în existență și cu El suntem mai mult decât biruitori.

        Merită să ne punem încrederea deplină în Domnul, fiindcă El ne-a făcut și ai Lui suntem, și ne împlinește dorințele care sunt după voia Sa.

            Dacă vom rămâne liniștiți și încrezători înaintea lui Dumnezeu, ne vom da seama că nu este complicat să ducem o viață pașnică și fericită, lipsită de trudă până la epuizare, pentru că tot ce trece peste puterile noastre va purta Domnul. (Ps. 68:19)

            Dumnezeu din cer a cunoscut mai dinainte că omul se va confrunta cu multe bătălii spirituale pe pământ și că nu va putea face față tuturor încercărilor, de aceea a pregătit mai dinainte „armele” de luptă (rugăciunea sinceră) și strategia (neîncetat), astfel ca vrășmașul să fie învins.