Nu vreau doar stropi căzuți pe cale,
Nici cercetări ce se tot se sting;
Ci râuri vii, din vechi izvoare
Ce curg și înspre ce mă-mping.

Mi-e vasul, inima săracă,
Puterea firii m-a înfrânt;
Cobori, o, Duh Prea Sfânt, mă-mbracă
Cu focul sfânt din legământ.

Aprinde iar tăcute-altare,
Pe care praful s-așezat;
Și fă-mă vie închinare
Un templu-n har răscumpărat.

Când rugăciunea-i în suspine,
Și nu mai știu ce să rostesc;
Tu mijlocește pentru mine,
Cu grai ceresc, dumnezeiesc.

Să nu mai caut doar putere,
Fără de cruce, lepădări;
Să fie-n mine a Ta vrere
Adânci și sfinte cercetări.

Scoate ce firea mai păstrează,
Tot ce-i ascuns și nepredat;
Ca Duhul Tău să locuiască
În omul nou, răscumpărat.

Să fii în mine Tu Stăpânul,
Călăuzindu-mi orice pas;
Căci numai Tu îmi scrii destinul
Și-n timpul bun, și-n greul ceas.

O, Duh Preasfânt, rodește-n mine
Ce firea nu poate nicicând;
Umblarea-mi să-L arate bine,
Doar pe Hristosul viu lucrând.

Dany Căpătan