Isus a fost Cel Înălțat,
Nu-n ziua Înălțării,
Ci când a fost crucificat:
În ceasu-agonizării,
Care a fost predestinat
Ca timp- Răscumpărării.

Prin Isus, Cuvântul Divin,
Au fost întemeiate:
Pământ, tăria din senin,
Mare, și rămân toate.
Dar nu S-a înălțat sublim
Prin galaxii create.

Chiar dacă El a plâns, cu calm,
Răscoala heruvimului rebel,
Care a declanșat –fatal-
Căderea multor îngeri după el;
Capul cel rău a fost strivit letal,
Când a zdrobit călcâiul lui Goel.

Cristos Însuși a profețit
Că va atrage către Sine
Întreg poporul mântuit,
Când Se va-nălța peste fire:
Atunci când a fost răstignit,
A-mbrățișat întreaga omenire!

De-aceea a fost înălțat
Cristos de Paște, la jertfire,
Nu când la cer a fost luat,
Ci când pătimea-ntru Mântuire!
Pe Cruce, de sus, a chemat
La El, întreaga omenire!

De vrei și tu să fi-nălțat
Din colb-cenușă, la Răpire,
Să nu aștepți să fii stimat
Acum, de omenire;
Întâi, capul ți-ai ridicat,
Sus, peste răstignire?

Pe șarpe, letal, l-ai călcat
Domnind peste-a ta fire!