Slava Domnului (28)

   2 Corinteni 3:7-11. „Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8. cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 9. Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10. Și, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11. Într-adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător”!

   Avem detaliate două feluri de „slujbe”. 1. Slujba aducătoare de osândă, moarte și 2. Slujba aducătoare de Neprihănire, Viață.

   -Slujba aducătoare de osândă, de moarte! - Care-i și ce era -slujba- aceasta? Exodul 31:18b. „... două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.” Erau cele zece porunci. Bine Doamne, dar ce Tu ai scris pentru popor, ai scris osândă și moarte? Ce urmărea Dumnezeu cu aceste porunci și legi, care El le-a dat și care păreau și par și acum bune? De ce osândă, de ce moarte? Oare Dumnezeu era în criză de identitate? Nu mai știa ce să facă cu poporul care era tot mai răzvrătit? Nuu, nici vorbă, Dumnezeu mai înainte de veșnicii avea „Soluția” pentru salvarea omului căzut în Eden. Isus atunci îi spuse Tată contează pe Mine, pentru acești fii ai tăi din secolul 21, (eu și cu tine) pe care Eu îi văd sfinți și neprihăniți, prin credința în Mine. Sunt ai Tăi, Eu sunt Cel întâi născut dintre mulții frați, adică Fratele lor mai mare, iar ei toți frații Mei. Vom petrece Veșnicia împreună Tată! Încă înainte de întemeierea lumii Dumnezeu Șï-a dorit „copii și fii”, după Chipul Lui. Știa traseul lor, sminteala lor, căci cunoștea pe cel ce era dușmanul Lui, care i-a înșelat și i-a furat de identitatea și autoritatea dată omului la Creație. Mincinosul era și încă mai este, dar, doar în lume, în noi este Hristos, nădejdea Slavei! Atunci, care era scopul Legii, care oricum era foarte bună, fiindcă era opera lui Dumnezeu, dar nu „Soluția” împăcării omului cu El. Dumnezeu știa că nu o vor putea respecta această Lege. Nu era posibil. Nimeni nu a reușit să împlinească Legea aceasta cu poruncile ei, până a împlinit-o Domnul Isus pentru noi. Dumnezeu dorea ca omul să vadă neputința lui și lipsa Sa în viața lor. Dar ei nu-și cunoșteau limitările și nu-L doreau să le dea lor „Soluția”. Dumnezeu îi zice lui Moise:

   Exodul 19:5-6. „Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; 6. Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.” ------ Ce vroia Dumnezeu de la ei? Credință, Ascultare, Împlinire. Au răspuns? Nu, ci au fost tot mai necredincioși. Promisiunea Împărăței de preoți și neam sfânt a împlinit-o Dumnezeu în Hristos și în noi la Cruce. Atâta Slavă a Domnului pentru noi. „o Împărăție de preoți și un neam sfânt!” Ce spune religia de asta? Știi ce spune, își bate joc, zicând: „ce voi preoți și neam sfânt? voi vă credeți mai, mai și vă credeți ce nu sunteți”! ? Iar noi să le răspundem: „Asta Și-a dorit Dumnezeu, înainte de creația Sa și „asta suntem”, în Hristos și Hristos în noi. Preoți și neam sfânt, iar Isus Marele nostru preot în veci”. Amin! (va urma)