1. Erau odinioară-n fericire,
Nu știau de rău, aveau bucurie.
Dar deodată, o, vai, toate s-au schimbat,
Căci capul casei în cârciumă a umblat,
Cu cei bețivi șezând, de tot s-a stricat,
Murind femeia-i, prunci orfani a lăsat.

2. O, cine vrea într-ajutor să fie?
Cine-l va scăpa de la primejdie?
Prin poftire satana l-a biruit,
Încă trăiește, poate fi mântuit;
Îndură-te Doamne și-l mântuiește,
La-i lui orfani pâinea le dăruiește.
Cu cei bețivi șezând, de tot s-a stricat,
Îndură-te Doamne și-l mântuiește,

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 303
Compozitor: F. G. Sabadi