Nu sunt nimic Isus, decât țărână
Un biet sărman, pribeag și călător,
Dar sufletul, ce Tu ai pus în mine
E pentru veci de veci, nemuritor

Nu sunt un Iov, al vremilor apuse
Cel ce a-ndurat, atâtea suferinții,
Dar am gustat și eu din întristarea
Ce lasă atâtea lacrime fierbinți

Nu sunt ca Moise, care altădată
Cerea să-ți vadă Slava, pe Horeb,
Dar îți privesc lucrarea Ta Măreață
Și am atâtea Doamne, să te întreb

Nu sunt ca Daniel, ce avea darul,
Să tălmăcească visuri, la palat
Dar am primit și eu ceva, din harul
Ca să- l cunosc pe Marele Împărat

Nu sunt ca Iosiv, care poate spune
Că a fugit departe de păcat,
Dar am ales să port și eu un nume
Și lupt să mă păstrez mereu curat

Nu sunt nici preot nici levitul care,
Privesc nepăsători, la cel lovit
Aș vrea să fiu, ca cel ce, rana leagă
Isus Samariteanul nost, Iubit