Aș vrea, Isus, să fiu lumină
În ochi ce plâng fără speranță,
Să pot aprinde iar credința
În inimi frânte de distanță.

Aș vrea să fiu un glas de pace
Când lumea-ntreagă se rănește,
Să nu adaug încă o rană,
Ci harul Tău ce se vestește.

Să pot ierta fără măsură
Pe cel ce rău mi-a dăruit,
Să nu păstrez în mine ură,
Ci doar iubirea Ta de nemărginit.

Aș vrea să fiu o rugăciune
În nopți adânci de întristare,
Când sufletele se frământă
Și caută o alinare.

Și dacă pașii mi se frâng
Pe drumul greu al vieții mele,
Să mă ridici din nou, Isuse,
Și să-mi transformi durerea-n stele.

Să nu fiu eu, ci Tu în mine,
Să-Ți fie chipul oglindit,
Ca orice om ce mă privește
Să vadă cerul infinit.

Aș vrea, Isus, să fiu lumină,
Dar știu că singur nu pot fi,
De-aceea Te rog, dă-mi putere
Să fiu al Tău în fiecare zi.