În camera de jos, tumultul străzii,
De parcă la-mpărţirea prăzii
Cine mai mare; eu, eu, eu,
Nici tu, nici el, doar eu mereu.

În camera de sus, tăcerea miresmează;
Părerile de rău frumos egalizează
Şi spune-n sine fiecare
Eu, tu şi el, la fel de mare.

În camera de şi mai sus, minune
S-auzi cum celuilalt se spune:
Tu eşti mai mare decât mine,
Eu sunt mai mic decât oricine.

În camera de sus de tot, mărire:
Eu, tu şi el, o mică licărire
În strălucita Domnului cunună;
Ce cameră frumoasă şi ce bună.

Şi eu şi tu şi el, şi fiecare,
Şi Domnul domnilor, singurul MARE.