Prin fața Casei Tale trec
Cu aceași pași, nespuse gânduri
Doar amintirile mă'ncerc
Ca-n alte neștiute rânduri!

Pe urma pașilor tăi moi
Când trec, tresar de-o amintire
A ceasurilor dintre noi
De aprigi lupte și iubire!

Căci n-a fost zi să nu te scriu
În cartea inimii; frumoasă
Precum ai fost, așa rămâi
Tu, Bunătate Maiestoasă!

Căci Casa Ta, nu-i grajd, nici ciur
Ci-i falnic Adăpost în noapte!
Un pom de viață făr'cusur
Pe cruce, călcător de moarte!

Căci n-a fost clipă să nu vreau
Să-mi vii la cină-n ospeție!
Tu Domnul meu, Hristos iubit
Aducător de Veșnicie!

De-aceea azi când trec ades
Prin fața Casei Tale Sfinte
M-abat cu drag să mă închin
Cu drag de cer, și dor fierbinte!

Căci mai demult eram străin
Rătăcitor trecând prin vreme
Sărac și orb și înfrigurat
De-ale păcatului vechi semne!

Dar mai apoi când te-am știut
N-am mai putut de bucurie!
Hristos cel Viu, e bun și azi
Și-aducător de Veșnicie!

Biruințele lui David